Prânz într-un restaurant unde mă cunoaște chelnerul.
El, îngrijorat: Duamnă, v-ați făcut provizii?
Eu: Da, normal.
El: Și eu. Auziți, vă întreb ceva, da’ nu vă supărați.
Eu: Spuneți.
El: Cum de mai aveți curaj să mâncați în oraș? Adică la noi e ok, da’ în alte părți…
Eu: Păi nu vreau să consum din proviziile de-acasă, ca să-mi ajungă mai mult.
El: Am înțeles. Da’ nu mai bine cumpărați mai multe și nu mai riscați?
Păi aș cumpăra,#băibăiatule, dar de unde?
