03.08.2019

Spread the love

eram la o terăsică pe malul lacului. un prosecco, un pain au chocolat, not too bad. lângă mine, o doamnă la vreo 70 de ani, a venit cu teancul de ziare. pe fiecare dintre ele îi scria numele pe o etichetă albă, peste care dădea delicat cu degetele pline de diamante. elegant. și eu iar mi-am uitat cerceii de la h&m pe cameră… e liniște și bine. ea citește, citesc și eu, că măcar carte am.
și cum stăteam noi așa, la 9 am, se instalează în spatele nostru 4 duamne. #băibăiatule. au început să vorbească. și nu s-au mai oprit. bârfeau, dar nu înainte de a introduce informația prin “it’s not my business, but…”. păi cică una a dat $1200 la Chanel pe un portofel și că ea își dorește un tote Prada, dar încă nu s-a rupt ăla Celine pe care îl are de la ziua ei de anul trecut. hopa! niște sărace de Upper East Side. dintre tuate, a început să se remarce una: sufletul petrecerii. că a chemat ieri babysitter pt câine ca să iasă și ea să alerge, să se detașeze, dar ce: a putut? că n-a putut. s-a luat cu munca și nu s-a mai dus. scuze, dar să fii femeie în UES și să și muncești, îmi pare rău, dar ăsta e semn clar de sărăcie.
și dintr-una într-alta, l-a dat în judecată pe șeful ei pentru hărțuire sexuală. că i-a zis de față cu un subaltern să stea pe genunchiul lui. și o să creadă lumea că ea așa a ajuns în funcția aia. eu zic că poate sta liniștită…
și a ținut o pledoarie despre asta, după care a zis că renunță să se mai îmbrace elegant la birou, că mereu o complimentează lumea pentru eșarfele ei și e clar că dacă se uită la eșarfe, văd și altceva. wink wink.
mă uit la doamna cu diamantele. a închis ziarele și se uită impasibilă spre lac. ce elegantă și distinsă e… a real lady.
și uite-așa, ne ajută Cel de Sus și pleacă astea patru. nu coboară bine scările, că doamna de lângă trage scaunul la masa mea:

-dragă, sunt extenuată. au vb non-stop. nu am putut citi deloc.


eu fac o glumă, ea nu mă bagă în seamă. băi băiatule, și începe o bârfă despre hărțuită, dar d-aia de calitate, fără jenă. pentru ea “nu-ul” din “să nu-i judecăm pe alții” fusese silent.
ascultase și ea tot, ba mai prinsese și nuanțe pe care eu le-am ratat. așa că juma de oră, noi, niște necunoscute cu și fără diamante, am scos pe gură numai nestemate despre alte 4 necunoscute. ba chiar am interpretat și pe roluri. ca niște duamne adevărate.

s-a cam bercenizat și Upper East Side-u’ ăsta, vă spun fără răutate! #altnivel