Am văzut că e pe trend să împărtășești experiențe cu politiști care te opresc în trafic. și am și eu o poveste în care m-am simțit abuzată. În sensul că ei au glumit cu mine și eu am fost proastă.
Noapte de toamnă, acum 5 ani, pe Căderea Bastiliei. M-a oprit poliția cu girofarul. fancy.
El, se prezintă regulamentar, îmi cere actele: E o seară frumoasă, nu?
Eu: Da, e frumoasă.
El, calm: E destul de întuneric.
Eu încerc o glumă: … așa au început să fie serile în ultima vreme.
El nu râde: Am venit după dvs de la Romană.
Eu: Am trecut cumva pe roșu? Că nu-mi dau seama unde…
El: Nu, nu. Aveți ochelari. Sunt cu infraroșu?
Eu, noaptea minții: Nu, sunt normali.
El: Și-atunci cum vedeți să mergeți cu farurile stinse?
Aaa, farurile. Păi da. Încep să râd și să-i spun cum mașina e nouă și i-am dat-o lui Vasiliță, băiatul care are grijă de ea, să o ducă la pus cauciucuri de iarnă și că probabil a umblat el la butoane, că înainte era setată pe automat și eu nu mi-am dat seama acum că sunt oprite. Era complet dezinteresat, săracul, de diareea mea verbală.
El: haideți să le pornim atunci!
Eu m-am apropiat de volan și mă uitam ca pruasta la toate manetele, real curioasă să descopăr de unde se aprind luminile, în timp ce vorbeam non stop despre Vasiliță și cum mi-a oprit el farurile.
Și în timp ce gura nu-mi tăcea, iarba nu-mi plăcea, văd cum intră o mână discret prin geamul deschis și învârte de un buton.
El: Ia uitați! O minune, s-au aprins.
Îi mulțumesc, îmi cer scuze jenată și mă lasă sa plec cu promisiunea că o să-l rog pe Vasiliță să-mi explice cum să folosesc mașina.
El: Semnalizarea știți unde e, da? (râde) Haideți, seară bună!
Dau semnal stânga, regulamentar și plec. La semaforul cu Iancu de Hunedoara, mașina de poliție se oprește paralel cu mine. Îmi face semn să las jos geamul, la care șoferul, colegul tipului care mă oprise, îmi zice:
– Și, ce spuneți? Se vede mai bine acum, nu?
Am râs și eu și ei și am plecat mai departe. Dar sper să nu mai fiu abuzată în halul ăsta de poliție, că-mi dă direct pe self-esteem.
