Am fost până lângă casă să văd tuamna și iar l-am întâlnit pe Gheorghe. Tot cu caprele. Acum nu mai purta sacou, era pe casual, de weekend. Am stat de vorbă cu el vreun sfert de oră și era tot bine. Nu s-a plâns o secundă despre nimic, totul a fost pe pozitiv. Și ce dacă vine iarna? Ce, n-a mai fost iarnă? Are fân pentru capre, mai face și mături dacă trebuie și le vinde. Are el cu ce să-și ocupe timpul.
#băibăiatule, am rămas iar cu gândul la el și la liniștea cu care supraveghea, de la distanță, caprele. Ca și cum nimic nu-l putea aștepta mai bun în lumea asta. Era fix acolo unde trebuia să fie. Și ce sentiment mișto trebuie să fie ăsta. ❤️
