ca să evit o doamnă care ieșea din parcare fără să se asigure, am zgâriat ușor o mașină deja parcată. și când zic ușor, e chiar ușor, mașina mea n-are nimic, cealaltă o zgârietură discretă pe bara din spate. am coborât, m-am împrumutat de hârtie și pix de la o doamnă dintr-o altă mașină și am lăsat numărul de telefon în geam, alături de scuze și explicarea daunei. în câteva ore, m-a sunat tot o doamnă.
ea: am văzut că mi-ați lovit mașina. de ce?
eu: bună ziua. îmi pare rău, dar chiar n-am avut ce face.
ea: deci a fost o opțiune. vă treziți dimineața și vă duceți de nebuni să loviți mașini în trafic.
eu: a fost o întâmplare nefericită.
ea: și ce vrei de la mine acum?
eu: nu vreau nimic. dvs dacă vreți să facem amiabilă…
ea: de ce mi-ai lăsat numărul de telefon?
eu… ăăă… pt amiabilă?
ea: crezi că eu am timp să stau după amiabilele tale?
eu: cum considerați.
ea: mi-au mai lovit și alții mașina, dar nu mi-au lăsat numărul în geam. ești prima.
eu: păi da, așa e frumos.
ea: ca să-mi pierzi mie timpul. n-am nevoie de așa ceva.
eu: ok.
ea: nu pot să iau o decizie acum. te sun când știu ce vreau să fac.
și a închis. încă n-a luat o decizie, că a trecut o săptămână și nu m-a sunat înapoi. în relația asta cred că eu am greșit. #băibăiatule
04.04.2023
