m-am văzut cu un prieten din NY și mi-a amintit de o chestie pe care o uitasem: momentul în care am adus din NY niște cactuși în RO, pt un prieten al lui.
am acceptat, că omul se pare era foarte pasionat, avea sute de specii de care nici nu știam că există, iar cactușii ăia erau fuarte rari, ceva din California. n-am anticipat că voi primi niște ghivecele mici mici mici și că trebuie să mă preocup cum îi aduc. așa că i-am băgat în niște tuburi de plastic și i-am ținut în brațe, doo zboruri, până am ajuns în țară. nu fără să regret decizia, bineînțeles.
în București, mă văd cu băiatul să îi dau “transportul”, îmi mulțumește, iar eu întreb:
- totuși, de ce cactuși?
- am doi copii mici. e greu, e foarte greu. nu mai am nimic din viața mea de dinainte. așa că refulez în cactuși.
la toți ne e greu, dar nu la toți la fel. ❤️ #băibăiatule
