Astă seară mi-am amintit de toate emoțiile alea inumane de dinainte de examene.
Pe 26 iulie joc în prima mea piesă de teatru, pentru care repetăm de peste o lună. Astăzi, după câteva ore bune de repetiții, am jucat ca la spectacol. Culise, recuzită, muzică, reflectoare, stomac în gât și inimă care îți pușcă din piept. Nici când am avut cele mai mare emoții din viața mea n-am avut emoții ca acum.
Nu sunt o actriță bună. Râd mult și mă concentrez puțin. Dar nu e relevant. Fac ceva care mă challenge-uiește. Pe suflet, nu pe minte. Iar asta aș îndrăzni să o recomand tuturor celor care, ca mine, sunt mult prea ocupați pentru ei.
P.S.: colegii și profesorul sunt nemaipomeniți, iar eu sunt cam norocoasă.
