in 11 ani de bucuresti, nu mi s-a spus „saru’ mana” cat azi, intr-o ora de mers pe la mine prin sat. practic niciun copil nu m-a sarit.
tuturor le-am raspuns cu „buna”, ca nu imi venea sa zic „sa traiesti!”. pana la un moment dat, cand mi-am facut curaj, si i-am spus unuia: sa cresti mare.
normal ca mi-a si raspuns. „da, dar nu asa ca dumneavoastra!”
macar mi-a zis dumneavoastra. era loc si de mai rau.
17.10.2014
