Aici cam tuate manichiuristele sunt de origini asiatice. Ele nu înțeleg ce spun eu, eu nu știu ce zic ele, așa că se tace mult. Vis.
Și cum stăteam liniștită, cu mâinile “în lampă”, mi-a sărit cineva în spate. La propriu. O duamnă care voia să-mi facă masaj. Eu sunt non-touching person și cu cunoscuții… Îi explic politicos că nu e cazul.
-Masagi masagi, prais includid.
Da, vă mulțumesc, dar chiar nu vreau. Ea nimic, masagi masagi. Dau să mă ridic. S-a prins cu mâinile de mine. Rapidă, ca-n filmele cu Cichi Cean. Mă așez la loc. Ia uite, domne, să mor dintr-un masagi. Mă caut de engleza aia de musafiri și zic tare:
-Very kind, thank you, no masagi.
Între timp, s-au alăturat alte doo duamne din salon, să mă țină. Nu chiar, dar să-mi explice că e în preț, deci trebuie făcut. Și n-au plecat de lângă mine până când colega lor nu a fost gata. La final, mi-a zâmbit și a zis mândră:
MASAGI.
Eh, hai că acum chiar m-am mai relaxat. #ninonino
