”Maria, Alex și tanti Liza dorm în același pat, de-a latul. În lateralul patului – soba din chirpici, văruită în roz, vreo două dulapuri improvizate ticsite cu haine și un televizor mic sport. Aceea e toată lumea lor.
– Trei paturi, tanti Liza. Așa mă gândesc, câte unul pentru fiecare.
– Nu, părinte, două – că eu dorm cu Maria.
– Da, părinte, dorm cu mamaia, că se mai dezvelește și eu o mai învelesc noaptea, că ea nu mai poate.Mă uit prin tavanul încovoiat ca niște cuie. Văd cerul și steaua pâlpâind a Crăciun.”
Asta mi-a trimis prietenul meu preot aseară, după ce i-a vizitat, din nou, pe cei 3. Le face o casă modulară din containere, ca să vadă autoritățile că stau în condiții ok copiii și că pot fi lăsați în continuare cu bunica. Tanti Liza e bolnavă, dar își iubește foarte mult nepoții de 12 și 9 ani, rămași în grija ei. Părinții lor sunt ocupați în alte familii, dar și să le ia lunar alocația. Maria și Alex sunt amândoi în clasa 0, datorită prietenului meu. Le-a făcut certificate de naștere anul ăsta și a reușit să-i dea la școală. Au învățat amândoi să scrie și deja au o listă pentru Moș Crăciun, în care cer, printre altele, ”multă sănătate”.
O știu pe tanti Liza de mulți ani, din poveștile preotului. A venit într-un an la biserică fix de ziua lui și i-a spus că are un cadou, niște bani pe care i-a strâns de câteva luni. I-a mulțumit pentru tot ajutorul și i-a pus în mână 20 de lei. ❤️
12.12.2023
