am fost până la cimitir să o vizitez o prietenă. și cum stăteam așa, au trecut pe alee o mamă și un copil. ăla mic, max 4 ani, fiert pe întrebări.
el: în poza aia de pe cruce de ce sunt amândoi?
ea: probabil sunt acolo împreună.
el: au murit împreună?
ea: nu știu.
el: au față de bunici în poză. erau bunici?
ea: nu i-am cunoscut. poate au avut.
el: și dacă au murit, unde sunt?
ea: în cer.
el: ce caută acolo?
ea: li s-a terminat viața aici pe pământ și s-au dus în cer.
el: dacă li s-a terminat viața aici, cine le primește acum pensia? nepoții?
așa mi s-ar părea și mie normal, dar nu mi-am permis să intervin.
