am fost aseară la camera de gardă și m-a lovit instant rușinea că le ocup medicilor timpul cu o urgență minoră. e imposibil să te lase indiferent ce vezi, parcă te și ajută să te simți, dintr-o dată, mai bine. în aproape două ore cât am așteptat la ”cazuri staționare”, am văzut cum treceau pe hol tărgi cu oameni răniți în accidente, oameni bătuți, 3 infarcturi și 2 AVC-uri. în alea 2 ore am plâns de 3 ori auzind poveștile pe care oamenii le spun medicilor și cum se vaită de durere. și uite, d-aia, nu suntem cu toții doctori. cine ar rezista să manageruiască zilnic atâtea zeci de drame, să își păstreze capul limpede și să ia decizii în fracțiuni de secundă, decizii care pot face diferența între ”to be” sau ”not to be”. dacă aș fi eu doctor, cred că aș îmbrățișa mare parte dintre pacienți, aș plânge cu ei și după am muri împreună. în timpul petrecut acolo, doamna doctor care era de gardă cred că și-a atins targetul de pași pe toată săptămâna. a alergat non stop, a căutat soluții, a distribuit pacienții, a stat de vorbă cu ei. a fost om, dar un om pragmatic, cu soluții. sigur, nu toți doctorii sunt oameni buni, că sunt și ei oameni, dar mare parte dintre ei fac tot ce știu ca să ne fie și nouă mai bine.
în urmă cu o lună jumate, în NYC, am mers la urgențe la Lenox Hill. era pe lista mea de obiective turistice, Empire State mai văzusem. 🙂 m-au luat foarte rapid în evidență, mi-au găsit un pat și am așteptat. aproape 5 ore am așteptat. singura diferență între acolo și aici, e că americanii mi-au dat o pătură caldă să pun peste mine. a, și că în State a trebuit să plătesc multe mii de dolari la plecare. în rest, fix la fel. ce vedem în filme, sunt filme. în momentul ăla, mi-am reamintit că și așa greu cum e aici, tot e mai bine decât acolo. măcar avem acces gratuit la îngrijiri medicale.
iar noi, ca pacienți, poate am putea să o ardem un pic și pe empatie. era o doamnă în salon, la vreo 60 și ceva de ani, care insista la asistentul șef să-i dea hârtiile de externare, că o aștepta ginerele la poartă. omul i-a explicat de vreo 3 ori, frumos, că doamna doctor este într-o operație de urgență. l-a întrebat și a patra oară:
-actele mele sunt gata? ginerele trebuie să plece la Vâlcea.
-doamnă, vă înțeleg, dar v-am explicat, nu mă pot duce acum să o iau pe doamna doctor.
-dar ce-are așa urgent?
-doamnă, moare un om. încearcă să-l salveze.
-aha. și mai durează mult?
#băibaiatule
