Azi am fost cu mama la un prof.dr., foarte în vârstă, dar foarte simpatic, pe care îl știu de ceva vreme.
El: ia spuneți-mi, doamnă, fata asta așa râde ea de mică? că râde tot timpul.
mama, ușor jenată, oftează resemnată: da, domnu’ doctor, așa e de mică…
Nu m-am supărat, că mi-a zis și vecina de alături zilele trecute, când ne-am întâlnit pe hol: “Nu îți e rușine deloc? Ne spui nouă să nu îți mai lăsăm cărucioarele copiilor în ușă, dar tu râzi seară de seară. Nu ne-am plâns niciodată, că avem bun simț, da’ noi te auzim de fiecare dată. Tot timpul râzi. Și ne deranjezi, trezești și copiii.”
Nu sunt sigură, dar cred că iar am greșit, #băibăiatule.
