pe zborul Paris – NYC, am stat lângă un român. lucrează în IT și venea la întâlnirea periodică cu un client. mi-a povestit că la prima lui vizită în America, în urmă cu 7 ani, a fost fascinat de cum lasă lumea, în fața casei, lucrurile pe care nu le mai folosește. așa a descoperit într-o zi de duminică, prin Manhattan, lampadarul perfect. înalt, minimalist, de vis pentru noul lui apartament cu doo camere din Colentina. l-a luat, l-a dezasamblat cu grijă, dar nu îi mai încăpea în bagajul mare, full deja de cumpărături. nu e problemă, a mai luat încă un troller, să poată pune tija lampadarului pe diagonală. a ajuns înapoi în România, lampadarul se potrivea mănușă în casa lui. doar că avea doo becuri cu fasung diferit de ce se găsea atunci pe la noi. nicio problemă, a cumpărat de pe internet becurile potrivite. i-a luat ceva timp să găsească și adaptor, dar nu a fost nici asta problemă, a avut răbdare să facă lampadarul funcțional, lampadar cum nu s-a mai pomenit, din America. într-o zi, în drum spre birou, a văzut un panou stradal de la Ikea. era o reclamă la lampadarul lui american, disponibil la 79 de lei. #băibăiatule