Am condus pe cineva la aeroport, iar la plecare mi-am dat seama că am lăsat portofelul în mașină. Am găsit 5 lei prin geantă și am introdus jetonul pt parcare. 6 lei. Pfai! Tasta de anulare nu exista, bineînțeles, așa că m-am întors către cele 6 persoane (+ aparținătorii) care așteptau și ele să plătească și i-am rugat să mă împrumute cu 1 leu pentru câteva minute. Mi-am cerut scuze, am explicat situația, dar se pare că nimeni nu avea 1 leu. Așa că mi-am cerut din nou scuze că vor trebui să aștepte să revin de la mașină cu banii. Am plecat, iar după câteva secunde mă strigă un domn care mi-a întins extrem de scârbit 1 leu. Se vedea că își luase adio de la leu, dar decât să ținem lumea la coadă… Am mulțumit, am plătit parcarea și am revenit cu datoria. Am mulțumit din nou, dar de data asta nici măcar nu și-a mai bătut capul să se uite la mine, ce să mai și răspundă…
Azi m-am spălat și pe dinți, am haine cât de cât curate, am vorbit respectuos și umil, ca un om care era jenat de situație și chiar avea nevoie de ajutor. Plus că port și ochelari. Cu toate astea, pentru mai mult de 10 persoane din Aeroportul Otopeni nu am arătat ca un om care ar returna 1 leu.
Nu mă întristez, doar mă bucur că noi suntem altfel.
