la curățătoria din cartier.
eu: bună dimineața și azi.
ea: bună dimineața. (ușor exasperată, dar zâmbitoare) ce ne-ați mai adus acum?
eu: doar o rochie și o haină de toamnă.
le analizează cu atenție.
ea: asta nu e rochie, e jumate de rochie. cum o trec?
eu: treceți rochie.
ea: cum să vă iau bani de rochie? nu vedeți că e doar o parte dintr-o rochie? vă trec cămașă.
eu: cum credeți.
ea: și asta ce ați zis că e?
eu: o haină de toamnă. ca o geacă lungă.
ea: asta nu e geacă, doamnă.
eu: aha.
ea: chiar vorbeam și cu colega, sunteți singura din cartier cu haine așa ciudate.
mai dă cu mâna peste “geaca care nu e geacă”.
ea: o trec la pilotă.
îmi dă bonul.
ea: aveți așa… cum să vă zic? niște haine mai… mai… cum să le zic? handicapate.
așa om, așa haine, #băibăiatule. sau stilul deconstructed pe înțelesul tuturor.