mă sună un domn interesat să lucrăm împreună.
el: trebuie să facem extensia digitală, inclusiv aplicație, pentru această clinică nouă de ginecologie.
eu: am înțeles.
el: ați mai făcut?
eu: mi s-a mai făcut.
el: aveți și Dvs o clinică de ginecologie?
eu: nu.
el: atunci?
eu: era o glumă. câți medici sunt în clinică?
el: 12.
eu: toți ginecologi?
el: da. de ce ar face clinică de ginecologie dacă nu sunt ginecologi? nu înțeleg.
eu: poate era doar o pasiune.
el: n-au pasiuni, pasiunea lor e medicina. nu poți face clinică de ginecologie dacă nu ești ginecolog.
eu: am înțeles, e clar acum.
el: aveți un site, să vă văd și eu un portofoliu?
eu: avem, da, dar o să vi se pară ca această conversație.
el: adică cum?
eu: ciudat.
el: nu consider că e ciudată discuția. nu știți domeniul și trebuie vă explic ca să-l înțelegeți.
vorba aia cu “simțul umorului îi fusese extirpat la naștere”, mergea foarte bine în cazul ăsta. #băibăiatule