la mega în cartier, aseară. era la casă o duamnă care a terorizat-o cu ultra small talk-ul pe duamna din fața mea. vine rândul meu.
ea: ați luat banane?
eu: da.
ea: nu e bine să mâncați banane dimineața.
eu: o să le mâncăm pe toate acum.
ea: nu, că nu mai dormiți.
eu: păi și când să le mâncăm?
ea: mâine la prânz, înainte de masă.
eu: și dacă nu mâncăm la prânz?
ea: nu mâncați nici banane.
eu: ok, așa vom face.
ea: iaurt grecesc?
eu: da.
ea: ajută la digestie?
eu: nu știu.
ea: e peste activia.
eu: aaa.
ea: dar să fie mâncat înainte de cafea.
eu: da?
ea: da, atunci se eliberează el maxim. a, ați luat struguri roze?
eu: da.
ea: sunt roze, da?
eu: așa par, da.
ea: dar de ce ați luat roze? ăia albi nu vă plac?
ceea ce mi-a adus aminte de bancul ăla evreiesc, în care mama îi face cadou fiului doo cravate. la următorul eveniment în familie, el poartă una dintre cravate. când îl vede maică-sa:
– dar ce s-a întâmplat? cealaltă nu ți-a plăcut?
