eram în trecere printr-un sat de la mine din Prahova, iar pe stradă am întâlnit o femeie tânără care ținea de mână o fetiță de vârsta Ilariei.
am început să povestim, curioasă să vorbesc cu fetița. am aflat că are 2 ani, o cheamă Irina și este mezina unei familii cu 7 copii, răsfățată de toți frații. mama ei are 37 de ani, iar cel mai mare dintre copii are 16 ani.
– trebuie că ți-e foarte greu cu atâția copii.
– nu, cum să fie greu? am niște copii foarte buni, ca niște oameni mari. mă înțeleg cu ei cum vorbesc acum cu tine.
– și vă ajută și soțul cu ei?
– sunt căsătorită a doua oară. Irina e făcută cu soțul de acum, m-a luat așa, cu tot cu 6 copii… îi iubește pe toți ca pe ai lui, nu face diferență între ei.
– și tatăl celorlalți copii nu ține legătura cu ei?
– nu are voie, are hârtie de la judecător să ne lase în pace. câteodată mai duce lucruri pentru ei la primărie sau la școală, nu se apropie de noi. la 18 ani vor decide copiii dacă vor să-l mai vadă sau nu. o luase rău cu jocurile de noroc, erau numai scandaluri, ajunsesem rău, bătută tot timpul. și n-am avut curaj să plec, dar mi-au zis copiii să-l las, că mor altfel. și nu am putut să mă las să mor și să-i las singuri. am luat curaj de la ei și am plecat.
– dragii de ei.
– am venit aici, la casa părinților, dar cum să le aduc și lor 6 copii pe cap dintr-o dată? așa că am început să lucrez prin toate satele astea din zonă. lucram și în 3 – 4 locuri diferite într-o zi. mă știe toată lumea când are treabă, să mă caute. nu mi-e rușine de nicio muncă, fac orice. așa am reușit în 6 luni să ridic două camere pentru noi, în curte la ai mei. să avem și noi locul nostru.
– și acum cu noul soț e bine?
– e bine, am găsit un om bun. mai ridicăm o cameră împreună, că suntem mulți și copiii cresc, să aibă și ei unde să stea, unde să învețe liniștiți. sunt toți în școală. eu n-am carte multă, dar ăștia mai mari îi ajută la lecții și pe ăia mici. am copii foarte buni.
i se lumina fața când vorbea de ei. o mamă fericită.
ne-am luat la revedere și apoi i-am povestit unui amic de acolo din sat de ea și mi-a răspuns, așa cum fac bărbații: “las-o, că are 7 copii cu 10 tați”. pot fi și 100 de tați, dar femeia își crește copiii, îi trimite pe toți la școală și muncește cu ziua pe unde se poate, să nu le lipsească prea multe. iar asta e #altnivel, indiferent de unghiul din care privesc bărbații sau oricine.
