el e Florin. are 10 ani și e îmblânzitor de cai. a trecut pe sub un gard electrificat ca să îi arate Ilariei că sunt cai blânzi și că nu mușcă.
a fost greu să ne înțelegem la început, pentru că vorbește într-un broken Romanian cum n-am mai auzit, dar până la urmă ne-am descurcat. ne plimbam prin sat, iar el se ținea după noi. oricum era imposibil să îl ignori, bicicleta lui fără camere la roți face un zgomot greu de ratat.
îmi tot zicea „tanti”. i-am spus să-mi spună Andreea, așa că am ajuns la „tanti Andreea”.
„vin cu voi?” era tot ce repeta constant și se înțelegea perfect. chiar și când un alt băiat a vrut să îl ia la joacă, a zis că nu, că el trebuie să ne arate nouă satul.
„oricum mă cam bate băiatul ăsta, nu vreau să mă duc.”
îl întreb dacă nu dă și el.
„ei, cum să nu? mai dau, ce să fac?”
e clasa a doua și e foarte mândru că își face singur temele. mâine iese de la ore la două, la trei e acasă. învață într-un sat vecin și a zis că o să mă aștepte pe stradă să mă ducă să văd niște crocodili mari de plastic la un vecin.
cât am stat împreună, a învățat-o pe Ilaria să pocnească din frunze de dud și să se cațere pe marginile șanțurilor de beton. trăiește fix ca în copilăriile noastre.
mi-a fost tare drag de el. un copil inimos și fericit. #altnivel
