terasa Obor, duminică, brunch de calitate în familie.
la coadă, duamna din fața noastră era cam comunicativă. ba unde a găsit biscuiți vrac, ba ”ia uitați ce bucată de carne frumoasă am luat”, ba ”micii ăștia sunt mai buni ca la Caru’ cu bere, unde mergi doar pe bază de invitație. mult și peste Cocoșatu”. se simțea că tot ezită să discute ce o măcina, până când și-a făcut curaj.
nu vă supărați că vă întreb…
ia!
dar n-am mai văzut până acum: oamenii de culoare mănâncă mici? adică le place micii și lor?
le place, duamna, dar îi caută numai p-ăia mai mari.
a fost mulțumită, ne-am despărțit prieteni cu toții. apoi a venit rândul nostru și domnul vânzător a zis:
vă dau și muștar, da? tell me, friend, she jumps mustard with you? să îi spuneți, duamnă, ce înseamnă ”să îți sară muștarul”, că trebuie să știe și d-astea, că e de-al nostru.
s-a râs, s-a mâncat, s-a fost bine. #altnivel #băibăiatule
p.s.: n-a zis chiar ”persoane de culoare”, dar sunt political correct.
