în weekend-ul ăsta, am lucrat la niște teme pentru masterul pe care îl fac. în timp ce scriam și mă întrebam ce mi-a mai trebuit o grijă în plus, mi-am amintit de o duamnă.
în luna a 7-a de sarcină, am ajuns într-o noapte la urgență la Regina Maria. eram destul de măricică, abia respiram și deja mergeam pe lângă perete, pentru sprijin. cum îmi așteptam rândul în ambulator, apare o duamnă, destul de însărcinată și ea. înaltă, coafată, machiată, pe tocuri, early 40s. zice la recepție:
-bună seara. am venit să nasc.
haha. ia uite, dragă, dar nu ți-e rușine? deja mă gândeam la săracii doctori care trebuie să găsească o cale comună cu toți nebunii.
asistentele o iau prioritar pe baza declarației, în 5 minute iese din cabinet îmbrăcată în cămașa de spital și o asistentă a condus-o la lift.
femeia mergea singură, drept, nu se ținea de nimic. vorbea ca un om normal.
apoi am intrat eu în cabinet, eram la anamneză când sună telefonul fix. asistenta îi spune doamnei doctor:
-gata, a născut doamna.
-pe bune???
-da. venise pregătită. a făcut travaliul acasă și a venit aici doar să nască. e deja al treilea copil, are experiență.
nu o cunosc pe femeia aia, dar de atunci, de fiecare dată când îmi vine să mă plâng de ceva, îmi amintesc cât de lejer a venit ea să nască, după ce făcuse travaliul acasă, cam cum am făcut și eu cafeaua la espressor în dimineața asta. n-am nimic cu ea, dar o urăsc nițel. #baibaiatule
29.01.2024
