true story, I kid you not.
întâlnire cu niște români foarte simpatici. și cum stăteam de vorbă cu un băiat, îi sună telefonul. apelantul: Adi JR. datorită vinului, am răspuns eu. ce să și fac?
eu: bună seara.
el, cu accent ardeleano-olteano-moldovenesc: ăi, dar am sunat greșit. cine ești?
eu: Andreea. tu?
el, strigă la cineva în casă: tu, am vrut să-l sun pe X și nu știu cum am apăsat și am sunat în altă parte. tot la cineva din România.
eu: am înțeles că aici dau românilor nr de telefon apropiate, să se găsească repede între ei.
el: serios?
eu: da, numai că acum cred că ne-au dat același număr. a răspuns cuplajul.
el: aaa, deci aveți același număr de telefon.
eu: hai că îți fac legătura unde ai vrut să suni inițial.
el: da’ și cum facem? trebuie să închid eu înainte sau îmi faci legătura acum direct? zic ca să nu apăs iar pe ceva.
i-am dat telefonul înapoi prietenului lui. au vorbit. nici de la el nu a înțeles că a fost o glumă. îmi zice:
-eh, mai greu cu româna…
-ah, nu e român?
-ba da. el vorbește limba, dar nu o înțelege.
#băibăiatule
