În spatele meu, un domn se cam bucură de vin. Are 3 sticle de 375 ml într-o pungă, iar pe una deja a desfăcut-o. La telefon, îi promite soției că nu va mai bea și că va dormi în avion. O asigură în mod repetat că nu îl va vedea fetița băut când va ajunge acasă. Îmi vine să îi bat obrazul. Literally. Un alt domn citește Coranul. Un altul e clovn pentru întreaga familie de soacre, mătuși și verișoare care râd zgomotos, sub privirile de „ce caut eu lângă papagalul ăsta” ale soției. Bătrâne șic îmbrăcate în roz, spanioli preocupați să spele mandarine înainte de zbor, vorbitori de Bo$$ care scriu comentarii pe cancan.ro, dar și mulți tineri frumoși și liberi. Avem de toate la îmbarcare.
Și apoi, mult în fața mea, o văd pe ea. O MAMĂ. Stă în picioare și își ține de mână băiatul, iar cu un picior sprijină cele 3 genți pe care le are. Nimeni nu s-a preocupat să îi dea un loc, deși e evident că băiatul are un puternic handicap psihic, dar și locomotor. E ignorată și captează atenția doar când copilul are o criză. Ea își tot cere scuze oamenilor din jur, vizibil deranjați că nu e liniște. Ba chiar un cuplu de tineri frumoși consideră foarte amuzant să râdă de el și să îl imite. Îmi vine să le bat obrazul. Literally. După procedurile de îmbarcare, suntem rugați să așteptăm într-o altă încăpere. Avionul are întârziere. Mă opresc lângă MAMĂ și îi spun că stau cu ea, să o ajut până la avion. E infirmieră, iar băiatul are 15 ani. S-a mutat de capul ei în Franța acum 8 ani, pentru că era printre singurele țări unde copilul putea primi o educație într-un centru special. După ochi, aș zice că e cel mai trist om din lume, dar după vorbe, îmi dau seama că sunt o proastă. E toată un curaj.
Când a venit vremea să ne îndreptăm spre avion, am luat două dintre cele trei genți ale ei, ca să poată ține copilul. Am cărat trollerul meu într-o mână, o geantă pe un umăr și o alta în cealaltă mână. Nimeni nu s-a oferit să ne ajute, ba ne și grăbeau de la spate că ne mișcăm prea încet. La un moment, niște bătrâni deranjați de ritm, ne-au dat pur și simplu la o parte. Așa că ne-am retras deoparte și am lăsat toți oamenii frumoși, proaspăt întorși de la Paris, să treacă rapid spre avion.
Călătorim, suntem educați, avem pretenții de te doare mintea, iar când vine vorba despre cea mai simplă formă de atenție, avem alte treburi. Pe mine m-au învățat bunicii că bunul simț și considerația față de ceilalți funcționează peste tot. Astea sunt adevăratele monede internaționale. Plus că sunt gratuite și, teoretic, integrate by default în soft. Am vrut să le bat obrazul tuturor.
Ca să închei rotund, domnul cu vinul de la începutul postului, era zgâriat proaspăt pe față și avea tricoul plin de sânge. A făcut scandal în timpul zborului, iar pe parcursul aterizării s-a ridicat pe culoar și a început să alerge. Le-am îmbrățișat în gând pe soția și fetița care îl așteaptă acasă. Sper să aibă o noapte liniștită.
