Deși zodiacul nu prevăzuse, azi mi-am amintit de prima mea glumă cu succes la public. O scriu și aici. #nopressure.
Aveam 7 ani și ceva. Și 3 luni, dacă e să fim exacți. Aproape terminasem clasa I-a și tata m-a luat în vizită la el la birou. Care birou, la momentul respectiv, era #altnivel: Muzeul de Artă din Ploiești. Mă plăceau cam toți pe acolo, mai puțin șeful, domnul Icu. Prietenos, dar sub acoperire.
– Andreea, ce ți-a plăcut cel mai mult la școală? Sportul? Muzica? Sau la desen?
– Religia.
– Religia, normal. O materie ușoară.
– Da.
– Ia spune-ne și nouă versetul 6 de la pagina 120!
Cei din jur au început să râdă, iar domnul Icu mă privea cu superioritate. Așa cum fac oamenii de 55 de ani cu copiii de 7.
– Nu-l știu.
– Eram sigur. Dar de ce nu-l știi?
– Pentru că manualul nostru de religie are doar 100 de pagini.
Au fost râsete, dar nu au mai fost vizite. Tata a simțit că lipsa chimiei dintre mine și domnul Icu nu mai trebuie cultivată. A simțit, însă, și că umorul meu are o șansă, așa că m-a încurajat în această direcție. E și meritul lui că am ajuns să povestesc despre petrecerea din capul meu la stand-up. #altnivel
