Andreea Georgescu

vineri seară, în Londra, am luat cina singură și am făcut ce îmi place mie mult: m-am uitat la oameni.

de cum a intrat, mi-a atras atenția acest domn. era clar că e de-al casei. s-a așezat la bar și imediat a primit un scotch cu gheață.

avea ciorapi roz pal, perfect asortați cu ținuta.
rotea paharul în mână cât să fie atinsă de gheață fiecare picătură de lichid, ca și cum el inventase naturalețea. un om născut nu cu un silver spoon, ci cu un întreg serviciu de silver spoons.

potrivea în furculiță the perfect bite. băi, cum ținea tacâmurile. ținea tacâmurile ca și cum venise pe lume cu ele în mâini. cum mesteca mâncarea, de parcă timpul în lume era potrivit după fiecare înghițitură. cum își ținea capul drept. cum zâmbea constant și sigur pe el. câtă demnitate dintr-o singură privire. era un manual de bune maniere. n-am putut să îmi mai iau ochii de acolo.

a petrecut toată seara singur, iar atunci când am trecut pe lângă dumnealui la plecare, m-am oprit și i-am spus:
-dacă o să scrieți o autobiografie, mi-ar plăcea mult să o citesc. cred că ați avut o viață foarte interesantă.
ochii i s-au umplut instant de lacrimi.
-I did have an interesting life.
mi-a strâns mâna și mi-a mulțumit.

un mic reminder că niște cuvinte bune nu strică niciodată. indiferent dacă oamenii locuiesc într-o garsonieră sau într-un palat. #altnivel #băibăiatule

p.s.: fețele sunt blurate pentru că nu le-am cerut acordul pt poză

ieri dimineață. aeroportul Heathrow, Londra.

varianta scurtă:
dacă vreți să fiți escortați afară cu poliția și să cunoașteți personal pe șeful de la security, am soluția.

varianta lungă:
stăteam la rând la security, pe chill, și văd că îmi sunt trase gențile la control suplimentar. dar nu împreună cu alte genți, pe ale mele direct pe o linie moartă. ia uite, dragă.

după vreo 20 min de așteptare, întreb la un domn de la security:
-fiți amabil, când ajungeți și la geanta mea?
mi-a făcut semn cu mâna să astept. păi nu aștept eu?
după alte câteva minute, apare un man in black și vine direct la mine. mă trage într-un colț, departe de oameni, și îmi zice pe voce joasă:
-de ce aveți un pistol cu dvs?
eu zâmbesc, el nu.
-e o geantă care are gravat un pistol, nu e o armă.
-a, deci știați despre situație.
-sigur că știu, e geanta mea.
-și vi se pare amuzant așa? să veniți să faceți probleme aici? ce intenții aveți?
-domne, am călătorit cu geanta asta prin toată lumea, e prima dată când sunt probleme, că e doar o geantă.
-nu e problema mea că alții nu și-au făcut treaba pe alte aeroporturi. eu sunt șeful securității aici de 20 ani și nu am avut astfel de incidente.
-domne, e doar o geantă. îmi pare rău, nu se va mai întâmpla.
-păi nu se va mai întâmpla, că o confiscăm.
-domne, vă rog, e o geantă la care țin. e o colecție dedicată protecției femeilor, un brand suedez. pot să plătesc o taxă extra sau ceva?
-nu cred că ați înțeles. dacă nu ne dați geanta, nu zburați azi.
-bine, dacă așa se pune problema, puteți să luați geanta.
-așteptați aici.
pleacă, face câțiva pași și se întoarce la mine.
-să nu vă mișcați!

revine peste câteva minute.
-tot ce pot face e să vă las să duceți geanta la cală.
-sigur. mulțumesc.
-să nu mai luați geanta asta niciodată. e foarte periculoasă. ați putea fi arestată.
-ok, am înțeles. îmi arătați, vă rog, pe unde ies să merg la drop-off?
-nu e cazul. vă însoțesc colegii mei.
colegii lui, mai exact, 4 polițiști. băi, băiatule. îmi zic oamenii să îi urmez.
și, iată-ne, pe fluxul de oameni care intrau la security check, eu ieșeam împreună cu 4 polițiști, toți mai mici de înălțime decât mine. what a view. cred că și la Bad Bunny s-au uitat mai puțini oameni decât la mine.

am mers cu băieții la lift, drop off-ul e la parter, și le zic:
-băeți, mă descurc de aici, merci mult.
-nu, venim cu tine.
-dar de ce?
-ne-a zis șeful să ne asigurăm că nu dai geanta altcuiva și să vedem cu cine vb.

ahahaha. știa și el că e doar o geantă, dar a zis să mergem all the way. mda, nu voi mai lua geanta asta cu mine.

altfel, vă las aici o poză de la concertul Bad Bunny, că geantă cu pistol ați mai văzut. #altnivel

p.s.: cum foarte bine a zis Costin Giurgea după ce i-am povestit, tb să le spun că “it’s not a gun, I’m just happy to see you” 😬

ieri a fost prima dată când m-a văzut cu Ilaria.

ea: e copilul tău? văd că îți spune “mami”.

eu: da, e fetița mea. 

lucrează la cafeneaua din cartier de aproape o lună și nu am interacționat prea mult până acum. 

ea: să știi că o să își revină. așa timidă eram și eu după ce a venit mama și m-a adoptat de la cămin.

de regulă, aș fi râs la ideea că oamenilor le vine greu să creadă că Ilaria e chiar copilul meu, dar era atâta tristețe în vocea ei când a spus asta, încât pur și simplu nu m-a lăsat inima să îi spun adevărul. 🤍#băibăiatule

întâlnire la un client. cred că în sala de meeting erau 16 grade. se termină întâlnirea, iar pe hol mă văd cu CFO-ul, o duamnă.
eu: Duamne! așa frig e mereu la voi?
ea: da.
eu: am înghețat, practic sunt cu ovarele în pungă. cum rezistați?
ea: eu nu am probleme cu ovarele. chiar am fost la ginecolog recent și mi-a zis că arăt ca o domnișoară, nu ca o duamnă și că am un aparat reproductiv fuarte tânăr și fresh.

super. nu se știe când îmi va folosi informația asta. #băibăiatule #altnivel

aseară am fost la o prelegere susținută de domnul Horia Roman Patapievici despre muzica modernă și caracterul dionisiac al vieții. mi-nu-ne.

sunt groupie Pata since forever. cum zicea și bancul ăla cu Iosif Sava:

– domnule Iosif Sava, ce faceți când nu ascultați muzică?

– derulez.

așa și eu. când nu îl văd pe Pata live, îl ascult la podcasturi. și așa, între noi, mi se pare, din motive lesne de înțeles, the sexiest man alive.🤍 #ALTNIVEL 

p.s.: felicitări, Erudio și CBRE pentru că vă organizați să îl aduceți mai aproape de oameni.

Bolt aseară

văd în trafic o mașină verde superbă.

eu: ce frumoasă e.

domnul șofer: e Alpina. adică așa încearcă BMW să concureze cu Urus. da’ mai frumoasă e aia din față, M-ul ăla clasic, cu 4 țevi de evacuare și … [insert aici foarte multe detalii tehnice pe care nu le-am reținut].

eu: sunteți pasionat de mașini? 

el: de luna viitoare mă bag la raliuri.

eu: cu mașina asta?

ca idee, afară ploua, iar mașina patina la fiecare plecare de pe loc.

el: nu, asta are motor de 1 litru. trec la ceva cu 200 de cai. o bag pe taxi în cursul săptămânii și doar în weekend o duc la raliu.

eu: e bine. mult succes! 

el: nu e bine, că s-a pus pauză la industria auto de la noi că așa s-a dorit. 

eu: cine a dorit?

el: cum cine? conducătorii. ce, noi suntem popor de Logan? noi putem face mai bine, dar multe, multe legături de aici.

câteva “dintre legături”:

– mașinile pot merge pe combustie simplă de hidrogen cu aer, gratis pentru toți, dar nu s-a dorit să se implementeze 

– “acu’ cu războiul din Iran, Irak, unde e el, au făcut benzina 10 lei. cum ar mai construi în Dubai dacă nu le dăm noi bani și ar merge mașinile gratis?”

– egiptenii nu au făcut ei piramidele, că n-aveau know how-ul, le-au găsit acolo și acum iau credit pentru asta

– Nicola Tesla a vrut să dea curent gratuit la toată lumea și l-au omorât. d-asta acum și Elon Musk o lasă mai ușor cu dusul pe Marte, că îi e frică de moarte. Moarte pe Marte. 🙂 pun intended. 

– JP Morgan era pe Titanic și a plecat înainte să-l scufunde. d-aia are bancă azi. nu e o coincidență, dar dacă lumea nu citește, n-are de unde să știe… 

– Trump nu e în dosarele Epstein, dar nici nu vrea să le facă publice pentru că îl protejează pe Biden, care Biden e capul răutăților. 

am ajuns prea rapid acasă și n-am apucat să aflu dacă Triunghiul Bermudelor e echilateral. 

#băibăiatule #altnivel

taxi ieri în CJ:

“iubita mi-a luat un avion de ziua mea, d-ăla cu telecomandă, de pe temu. cred că îl știți cum arată, e făcut ca din material de șlapi, nu cine știe ce. nu știu de ce mi l-a luat, mie nici nu îmi plac avioanele, dar așa a crezut ea. deși eu n-am zis niciodată ceva de avioane. eu nici nu zbor, dar dacă așa a vrut ea… am fost weekend-ul trecut la cabană la fratele ei, la munte. și am ridicat și eu avionul, să-l testez, dar deasupra pădurii nu l-am mai putut controla, că l-au luat curenții de aer. l-am pierdut. s-a dus sus de tot, până nu l-am mai văzut. două zile la rând ne-am uitat la toate știrile locale, să nu fi căzut pe undeva. așa cred că au pățit și la Galați, au pierdut controlul, n-a fost intenționat. eu singur am văzut cât de repede pierzi controlul unui avion.” 

#băibăiatule #altnivel

sunt cu ai mei și Ilaria prin Transilvania.

o duamnă ospătăriță: îmi iau scuze pentru întrebare, dar așa-i că fetița nu are tatăl din România?

eu: așa e, da, e străin.

ea: tare faină îi. îmi iau scuze iar, dar e negru tata ei?

eu: da, e negru. 

ea: și domnii cine sunt?

eu: părinții mei. 

ea: aaa.

eu: de ce?

ea: am crezut că sunt părinții la tata la fetiță. 

eu mă uit la ai mei, ai mei la mine.

eu: tocmai v-am spus că tatăl ei e negru.

ea: păi și-atunci ce? și-ai lui sunt tot negri?

practic i-am dat lumea peste cap. 

#băibăiatule

el e Florin. are 10 ani și e îmblânzitor de cai. a trecut pe sub un gard electrificat ca să îi arate Ilariei că sunt cai blânzi și că nu mușcă.

a fost greu să ne înțelegem la început, pentru că vorbește într-un broken Romanian cum n-am mai auzit, dar până la urmă ne-am descurcat. ne plimbam prin sat, iar el se ținea după noi. oricum era imposibil să îl ignori, bicicleta lui fără camere la roți face un zgomot greu de ratat.

îmi tot zicea „tanti”. i-am spus să-mi spună Andreea, așa că am ajuns la „tanti Andreea”.

„vin cu voi?” era tot ce repeta constant și se înțelegea perfect. chiar și când un alt băiat a vrut să îl ia la joacă, a zis că nu, că el trebuie să ne arate nouă satul.

„oricum mă cam bate băiatul ăsta, nu vreau să mă duc.”

îl întreb dacă nu dă și el.

„ei, cum să nu? mai dau, ce să fac?”

e clasa a doua și e foarte mândru că își face singur temele. mâine iese de la ore la două, la trei e acasă. învață într-un sat vecin și a zis că o să mă aștepte pe stradă să mă ducă să văd niște crocodili mari de plastic la un vecin.

cât am stat împreună, a învățat-o pe Ilaria să pocnească din frunze de dud și să se cațere pe marginile șanțurilor de beton. trăiește fix ca în copilăriile noastre.

mi-a fost tare drag de el. un copil inimos și fericit. #altnivel