Andreea Georgescu

sun să fac rezervare la un restaurant.

eu: da, doo persoane.

el: deci doo persoane.

eu: mă rog, doo femei.

el, foarte serios: deci nu persoane. femei.

știam că femea nu e om, da’ nici persuană? #băibăiatule

drop off de bagaj la aeroport. duamna de la Delta: geantă dvs e overweight. eu: e la fel ca mine. n-am zis că și ca ea, că se subînțelegea, sper. așa ce s-a distrat că, iată, o glumă easy mi-a adus upgrade de loc și prioritate la îmbarcare pe toate segmentele de zbor. să mai zică lumea că nu e solidaritate, respect și înțelegere între grase. #altnivel

astă seară am mai participat la un show, alături de alți 12 comedianți. la finalul serii am aflat că e și o competiție, în funcție de cine place cel mai mult publicului. nu că mă dau mare, dar am ieșit pe locul 2 și am câștigat rezidență la acest club. locul 1 a luat $100, dar ce era să fac eu cu banii?altfel, azi am împlinit 12 cluburi în care am făcut stand-up comedy în New York, cu zeci de show-uri la unele dintre ele. nu că mă dau mare, dar it’s not too bad. chiar #altnivel. p.s.: mulțumesc mult prietenilor români, turci și americani care au venit să mă vadă și astă seară

aseară am fost la o petrecere cu un prieten român, un turc și un mexican. cum stăteam noi în jurul șemineului, vine o duamnă să ne întrebe dacă am găsit un cercel. ea: cred că l-am pierdut aici.eu: nu vreau să acuz pe nimeni, dar îl bănuiesc pe mexican.s-a schimbat lumea la față. turcul, ușor panicat: nu mai glumi. nu mai zice nimic, lumea e sensibilă aici. și din momentul ăla, probabil pentru că nu voia să stea la bătaie, cum vorbeam cu cineva și mă însuflețeam să fac o glumă, îmi șoptea rapid: nu, nu, nu zice nimic, spune-ne doar nouă, dar încet. iată că și după sute de ani, turcii încă mai cred că pot să ne spună ce să facem. #băibăiatule

gluma cu care încep mereu la stand-up e aceeași de 5 ani. tre să zic ceva să înțeleagă lumea că nu sunt din localitate. am vrut să o schimb, că m-am plictisit de ea, chiar dacă aduce good laughs. după care miercuri, înainte de spectacol, m-am decis să o mai folosesc, cât încă mai e de actualitate.“I’m from Romania, a very nice country in Eastern Europe. I got asked if Romania is part of Russia and I said no. Not yet.”#altnivel

au trecut aproape doi ani de când am făcut ultima dată stand-up aici. m-am minunat toată ziua de cât de multe emoții n-am, de cum scriu glume noi pe bandă rulantă și cum le livrez rapid și sigur. când am ajuns la Eastville, a fost puțin overwhelming să văd că e full house. dar tot n-am avut emoții. am interacționat cu zeci de comedians și mi-am repetat în gând set-ul, în timp ce vorbeam cu ei. emoții zero. vine host-ul, Jeremy, să se prezinte și să-mi zică să fiu ready, că intru următoarea. da, dragă, ce ne agităm așa? nicio emoție. mă prezintă, ajung detașat pe scenă și it hits me. de la emoții 0 am trecut (ușor bipolar) la 100 de miliarde. sute de ochi uitându-se la mine, respirație tăiată, văzut prieteni în sală și încep. abia pronunț în engleză, mă bâlbâi, mă corectez, lumea râde de ce zic, uit următoarea glumă sau parcă asta era următoarea? mă rog, e bine, s-a râs, a fost cam prea bine. it’s good to be back, NYC! #băibăiatule P.S.: le mulțumesc “fanelor” mele Andreea Drogeanu și Cristina Ursache, the most supporting, no matter what

azi dimineață, spre Amsterdam, am avut parte de 3 aterizări, deși am plătit duar una. era o furtunică mare pe Olanda și UK, așa că, de două ori s-a făcut crosswind landing, iar la a treia, a și mers. ca să descriu exact cum s-a simțit din avion, vă spun bancul pe care i l-am spus mamei când am sunat-o să-i povestesc.doi copii cu bunicul.copiii: bunicule, bunicule, mai spune-ne o dată povestea cu rușii.bunicul: păi noi stăteam în vârful dealului, înmarmați până în dinți, ranițele pline de cartușe și grenade. când mă uit în vale, am văzut rușii… m-am c*cat pe mine. copiii: bunicule, dar nu ai zis că aveați arme multe? de ce ai făcut pe dumneata? bunicul: a, dar nu atunci, acum. fix așa și eu. #băibăiatulelater edit: avem și video https://fb.watch/aUpm-0k8md/

am sunat un prieten să-l bârfim pe un băiat. nu numai că nu a participat activ, dar îmi mai și spunea – ”andreea, dar eu nu-l cunosc pe omul ăsta!”. păi ți-am zis eu să-l cunoști? de când ai nevoie să știi pe cineva ca să-ți poți da cu părerea? d-aia e rău că am terapeutul în vacanță. acolo bârfesc pe cine vreau eu și nici nu mă contrazice. dai un ban, dar măcar simți că ține cineva și cu tine. #băibăiatule

tocmai ce am făcut o livrare prin glovo. mergeam pe Mihalache și era un livrator în fața unei intrări de bloc. mi-a zâmbit, mi-a făcut semn că nu aude și mi-a arătat telefonul cu o adresă, apoi ne-am înțeles prin semne să-l ajut.am sunat la interfon, nimeni. am sunat la alt interfon, am explicat situația, am intrat în bloc. am mers cu băiatul la ușa destinatarului. după nici 5 minute de sunat la sonerie și la ușă, niciun răspuns. am zis să plecăm, băiatul mi-a scris pe telefon că trebuie livrată comanda. în cele din urmă, a deschis și omul ăla. – da’ de ce ați venit doi?- mă învață cum e pe traseu, îi zic. nimic. a luat punga, nici mulțumesc, nici la revedere, nu mai zic de bacșis. practic am pierdut timpul degeaba. #băibăiatule

mama a făcut azi niște analize mai sensibile. îl sună pe tata să-i spună că a ieșit totul prea bine. el: ce să mai zic? am pierdut și speranța asta… familia. la nivelul ăsta suntem. #altnivel