Andreea Georgescu

mă sună o duamnă de la bancă.
ea: bună ziua. duamna Georgescu?
eu: da, eu sunt.
ea: bună ziua. îmi pare bine să vă aud.
eu: și mie îmi pare bine să mă aud.
ea: nu e un moment potrivit?
eu: ba da, mie chiar îmi place să vorbesc despre mine.
ea: haideți că revin mâine atunci.
și a închis. acum eu cu cine mai vorbesc despre mine?

3,6 km. atât poți conduce cu un Samsung Galaxy pe plafonul mașinii, pe un drum cu serpentine.
mi-a dat mama telefonul ei să îl țin puțin, l-am pus pe mașină și am plecat. o oră mai târziu m-a sunat un domn, să-l țină Dumnezeu sănătos. găsise telefonul la 3,6 km de casă.
mâine încerc și cu iOS că pe Android a fost un succes. #băibăiatule

în dimineața asta a venit un unchi pe la noi. era cam bine.
eu: ce să-ți dam? o cafea, apă?
el, râde: apă??? hai, mă, Andreea!
tot el, acum câțiva ani, în ajun de Crăciun, îi povestea lu’ tata că a făcut în toamnă 40 l de vin. 20 i-a băut și 20 i-a pitit ca să aibă de Sărbători. am întrebat de ce a ascuns, că stă singur. și a răspuns: “păi da!”.

mă sună nepoata. are 8 ani și nu-i place deloc să vb la telefon, dar mai sună din când în când din obligație.
eu: bună.
ea: bună.
pauză.
eu: ce faci?
ea: bine
pauză.
eu: când te mai duci la pian?
ea: mâine.
pauză.
eu: mai ții legătura cu colegii de la școală?
ea: da.
pauză.
eu: măi Maria, poți să răspunzi și tu cu mai multe cuvinte?
ea: da.
pauză.
eu: și cu ce-ți ocupi timpul?
ea: exersez.
pauză lungă.
ea: a, scuze. exersez… și mai fac și altele.
râd.
ea: nu mai pot să vb. pa.
și mi-a închis. la 3 minute îmi scrie mesaj: „să mă suni când poți, că vreau să mai vorbesc cu tine”.

sun la o anumită clinică pentru a mă programa la analize. ne-a luat vreo trei minute să găsim o variantă #câtdecât.
ea: ar mai fi mâine, dar doar de la 12:10.
eu: și dacă ajung puțin mai devreme, credeți că va fi posibil? poate anulează careva…
ea: nu cred că se poate, durează ceva recoltarea.
eu: am înțeles.
ea: da, îmi pare rău.
eu: dar dacă îmi iau eu sânge dimineață acasă și doar trec să-l las?
ea: nu se poate.
eu: sigur?
ea: da, sângele trebuie recoltat aici.
eu: mai bine, că oricum nu cred că mai am eprubete.
ea: v-ați mai luat sânge singură până acum?
eu: da, de câteva ori.
ea: la noi nu e posibil. lucrăm doar cu sânge proaspăt.
ne-am înțeles până la urmă, dar doar după ce mi-a repetat să nu vin cu „sângele deja luat”

întâlnire la birou cu un potențial client. am intrat în sală și mi-am dat seama că nu am mască. domnul purta, chiar dacă era sub nas și îi lăsa mustața la vedere.
în drum spre cutia cu măști i-am zis în grabă:

-vă rog să mă scuzați că n-am mustață. îmi pun acum.
n-a râs. chiar deloc.

Floreasca, 7:54 am
o doamnă de la curățenie se oprește din măturat strada, se așează cu coatele pe un tomberon și sună, pe speaker. răspunde un bărbat.
el: daaa, pisi!
ea: ce faci, măi pisi?
el: uite pe vidanjă la împuțiții ăștia.
ea: lasă, că mâine suntem liberi și facem decât ce vrem noi.
el: așa e. așa e.
ea: da, măi pisi.
el: poate luăm și pâine d-aia feliată.
love is all around

la rapel. dis de dimineață.
domnul care mi-a procesat formularul: aveți alergii?
eu: nu.
el: niciuna?
eu: nu, din câte știu. dar să știți că sunt deschisă.
el: ce prostie!
eu: ce e o prostie?
el: să-ți dorești o boală. medicina nu e o glumă, noi nu stăm aici să ne luați la mișto. nu știți ce înseamnă ce facem. noi salvăm vieți.
eu: îmi pare rău. să știți că nu am alergii și adevărul e că nici nu-mi doresc să fac.
el: și atunci de ce ați zis că vreți?
eu: am vrut să vă necăjesc nițel, că erați prea vesel.
și gata, mi-a aruncat foaia pe masă și și-a odihnit cazul. ia uite, dragă: când ești ursuz de mic, când ești mare doar te joci.

întâlnire live cu un potențial client. la cafenea, suare, drăguț.
am pe mine un trench (că trenci n-am loat sezonul ăsta) și m-am căutat delicat, groh groh, de o batistă în buzunar.
zilele trecute am fost într-o vizită pe domiciliu la niște prieteni și dintr-un motiv încă necunoscut mie, la plecare, mi-am dat ciorapii jos și i-am pus în trench. nicio problemă, i-am scos acum, în fața omului. 🤦‍♀️
i-am spus că e ultima dată când mai împrumut o haină pentru o întâlnire, că nu se merită, riscuri prea mari. s-a râs, dar #băibăiatule…

ședință online cu terapeutul. tot primește notificări pe laptop și îi zic că poate le dă pe silent.
el: aș vrea, dar nu știu cum să fac asta.
eu: nu știi sau asta e o povestea pe care ți-o spui?
a făcut o criză de râs. iar am avut o sesiune de succes.