Andreea Georgescu

eu: we still have areas with no access to electricity or current water.
el: on purpose? that’s amazing. I didn’t knew Romanians are so hippie.

am intrat în biserică atunci când slujba era deja începută. cum m-a văzut, preotul s-a oprit și a zis:
– ia uite, a venit și cea mai înaltă fată de la noi din sat.

Stewardesa era o doamnă british foarte drăguță, on the good side of the 40’s.
M-a întrebat ce beau, am cerut vin alb și mi-a spus că are inclusiv sparkling.
Probabil mi-au sticlit ochii, că a început instant să râdă și ne-am dat pe glume.

[insert conversație exaltată despre prosecco here]Continue reading →

el: să știi că sunt cam emoționat. mi-a spus X că ești foarte funny.
eu: stai liniștit. n-am avut timp să pregătesc glume pentru întâlnirea asta.
el: n-are nimic, am eu o listă.
simpatic. am surâs.
el: nu glumesc. uite!
și mi-a arătat. într-adevăr, avea el o listă cu replici/glume într-un notes pe telefon. #nopressure

Ajung la zborul de legătură cu grijă să răspund rapid la întrebările primite pe mail pt un articol, să nu cumva să nu mă țin de cuvânt. Și încep. Mă uit în jur, nicio activitate. Scriu în continuare. După vreo 15 minute mă ridic și mă duc să văd dacă nu încep oamenii ăștia boardingul, că era cam târzior.
Cum m-a văzut, doamna de la îmbarcare a strigat disperată la mine:
– Andreea Georgescu? Varșovia?
– Da.
– Nu ați auzit că v-am strigat?Continue reading →

domnul polițist: de alcool nu vă întreb. nu e cazul.
eu: păi de ce? aveți ceva bun?

s-a râs.

El: Where are you from?
Eu: Romania.
El: Cool. Where is that in the US?
Nici el nu era din localitate, e de înțeles.

seminar distins despre social media și e-commerce. speakerul, un domn de la LBS, foarte pe interactivitate, întreabă:
– let’s think a bit. what women use everyday?
eu: – men.

Ziua 1: Deszăpezirea masinii
M-a prins iarna nepregătită, cu mașina parcată pe un mare bulevard. Zăpada de pe mașină e chiar fun, cea aruncată de utilaje, not so much.
Deszăpezesc mașina cu ochii în patru, la propriu, după niște tineri cu lopeți. Cum nimic nu e întâmplător, îi și găsesc. Doi. Aveau și o fetiță de vreo 10 ani după ei.
50 de lei. Cam mult, dar accept.
Încep să dea zăpada. Pe mașina de alături. Continue reading →

un domn: ce vrei să bei?
eu: nimic. mulțumesc.
el: sigur? uite, eu beau un cocktail, iar acasă am băut o sticlă de vin și un whisky.
eu: da, așa fac și eu când nu-mi permit să beau în oraș.

nu a mai vorbit cu mine, dar nu o iau personal.