un vecin: ce faceți? ați văzut că a venit întreținerea pe februarie?
eu: da. merci.
el: unde plecați așa devreme? la antrenamente?
eu: antrenamente pt ce?
el: am auzit că jucați baschet.
eu: da, dar nu joc.
el: de când nu mai jucați?
eu: de vreo 30 de ani.
el: da? dar ce bine vă țineți! ce înseamnă, dom’le, totuși sportul.
17.04.2016
L-am regăsit azi, după 6 ani de zile în care nimeni din familie nu prea a mai îndrăznit să-l atingă. E al bunicului.
Așa ne-a crescut pe toți 5 nepoții, cu cântece în fiecare duminică după amiază. „Valurile Dunării” era „bucata” lui preferată.Continue reading →
14.05.2016
le-am oferit unor turiști niște amintiri de neuitat. în sensul că m-au rugat să le fac poze cu telefonul și am schimbat pe „selfie mode”.
12.07.2016
Mă sună un prieten foarte bun. Preot.
El: – Să-ți zic un banc.
Eu: – Hai!
El: – E de la tine de pe Facebook.
Eu: – De când ai tu Facebook?
El: – N-am, dar am intrat de pe contul parohiei. Continue reading →
29.07.2016
Am urât dintotdeauna verile. Era vacanță, da, dar era și sezonul în care era fân de făcut. Aveam 4 grădini. „De Vale”. De-a lungul verii, coseau de 2 ori acolo. Minim 2 – 3 drumuri și muncă multă până când căpițele erau gata de dus acasă. Apoi, „Pe Seci”. Coboram un deal și urcam altul ca să ajungem. Eram îngroziți noi, copiii, nu atât de muncă, cât de ploaie. O zi de ploaie însemna o zi în plus de mers la acea grădină.
„Pe Dos”. Un deal de coborât, un râu de traversat, un deal de urcat, un deal de coborât. Și ajungeam. Era departe tare, dar tata glumea tot timpul și nu ne lăsa să simțim oboseala. Cum vedea că bate cam tare „dogorelul”, ne oprea să bem apă și să ne încurajeze cu vreo poveste. Nici nu simțeam vreun efort, era râs mult. După vreo 7 – 8 ore de muncă reveneam acasă. Continue reading →
04.10.2016
Mic restaurant italienesc, pe lângă Penn Station. Mă așez la masă și aud:
– Maria, ia și mie, tu fată, niște salsiccia de acolo.
Dana, Cluj, în NYC de 21 de ani.
Alte 4 colege, tot românce, tot din Cluj. Bucuroase că eu sunt din „România România”.Continue reading →
23.10.2016
Tata l-a întrebat pe un vecin ce face.
– Țuică.
– Și cum iese?
– Puțină.
01.10.2017
e veche știrea, dar acum că vin alegerile, dar și Sărbătorile, pare #AlfaȘiOmega:
„Un bistrițean a apelat la mica publicitate pentru a felicita pe FC Național pentru victoria cu 5-1 împotriva lui Dinamo. Autorul anunțului Aurel Motofelea este curelar și locuiește în localitatea Domnești. Motofelea a făcut turul Europei pe bicicletă, în anul 1979. Anul trecut a apelat la mica publicitate într-un ziar local cerînd sprijin material pentru efectuarea unui tur cu bicicleta. La anunț a răspuns un pădurar, care i-a dat un brad pentru a-l depune la statuia lui Cristofor Columb.”
02.12.2016
Când sunt pe lângă casă, îmi place să iau oameni „la ocazie”. Le spun, invariabil, aceeași glumă: că sper să fie totul în regulă, că de când au schimbat nenorociții ăștia sistemul la permise n-am mai apucat să dau de carnet, dar că sunt atentă la drum și nu prea am făcut accidente. Nu râde nimeni, așa cum nu a râs nici domnul de azi.Continue reading →
02.01.2017
Nu e de glumit cu terorismul. Au fost înăsprite condițiile de acordare a pachetelor trimise prin microbuz.
Eu: – Buna ziua. Am un pachet de la Măneciu.
Domnul șofer: – Din ce se compune?
Eu, total nepregătită: Ăăă… păi dintr-o pungă.Continue reading →