Andreea Georgescu

el: alo, buna seara! doamna andreea?
eu: da. buna seara.
el: am nr dvs de la corina chiriac de la firma x.
eu (habar n-am cine e doamna): am inteles. spuneti.
el: sa stabilim o intalnire pt un proiect. unde aveti biroul?
eu (previzibil): pe strada sperantei, la parter.
el a continuat cu intrebarile. #naicucine

si cum stateam eu linistita, primesc mailul de mai jos de la un prieten cu care nu reusesc sa ma intalnesc:

„We are not supposed to meet. It would disrupt the world order so They are trying to stop it, using the well-known mercenaries called Bunicul and Clientul. It is now alarmingly obvious: when we do meet, life as we know it will cease to exist and all humanity will enter a new age of unparalleled evolution!

Keep a low profile, stay safe. We shall set the meeting up, but we mustn’t use the regular communication channels for they are surely under surveillance.”

numai oameni normali in jurul nostru, nu-i asa, Matei?

mi-e frica de oamenii care nu au umor si de cei care nu beau. in ordinea asta.

telefon acum vreo trei ore:

-domnisoara andreea, sunteti acasa? nea costica de la poarta sunt.

-nu sunt.

-pai si unde sunteti?

-la cluj.

-aoleu!

-ce s-a intamplat?

-va curge apa din casa. a iesit pe hol.

-aoleu.

-ma gandeam eu ca nu sunteti acasa, ca altfel ati fi vazut.

-haideti ca-l sun pe domnul X si vine cu cheia.

-sau daca vreti sa ne vedem undeva sa-mi dati cheia dvs.

-vreau, dar sunt la cluj.

-deci nu se poate. haideti ca o facem cumva si p-asta.

intre timp s-a rezolvat. oricum, niciodata n-am fost mai bucuroasa ca am spalat toate vasele din chiuveta. altfel, cine stie ce-ar fi crezut instalatorii despre mine.

astazi mi-am facut o surpriza si mi-am marit salariul. #neplaclucsul

prosecco
supa de morcovi cu tabasco
prosecco
ice tea de casa indoit cu rom
salata de ardei copti cu rosii. chiftele la gratar
ice tea de casa indoit cu rom x 3
budinca de visine si nuci cu inghetata din lapte de bivolita
vin alb. rece.
sorbetto de afine si busuioc cu topping de afine tinute peste noapte in brandy cu sirop de artar si piper negru x 2
prosecco. x 2, dar mai stau.

cred ca l-am descoperit pe dumnezeu. sta cu Dragos acasa.

in fiecare an, pe 14 iulie, de ziua profei de chimie din liceu, o sun. si de 11 ani, invariabil, imi face acelasi compliment.
„- andreea, tu cand ai venit la mine, nici nu stiai cum se scrie corect chimie. te incaltai cu fesul. ce am reusit noi doua, impreuna, e extraordinar.”
si asa e. am reusit, datorita ei, sa intru la facultatea de farmacie. a avut rabdare timp de un an, de doua ori pe saptamana, cate 4 ore, sa ma faca sa cred ca “problemele de chimie sunt cu adevarat frumoase”. noroc ca mi-am revenit. : )

pai daca eu am putut sa invat satanele alea de formule de la chimie organica si anorganica, mi-e si frica sa-mi imaginez ce pot face cu ceva care chiar imi place!

#mdastiuputeamfifarmacista

m-a sunat un domn meteorolog dupa ce m-a vazut la trinitas tv. cica de doua saptamani ma cauta, inclusiv pe „linkeling”. el urmareste „miscarea la nivel de internet de ani de zile” si mai descarca de acolo partituri pentru cor. voia sa-l ajut sa-si lanseze un site de stiri si sa faca bani din publicitate. i-am zis ca nici macar cel de sus nu mai face asa minuni. m-a asigurat ca n-are cum sa ma plateasca, dupa ce mi-a spus salariul lunar, plus cheltuielile curente. a vazut ca sunt cu frica de dumnezeu si s-a gandit sa incerce, ca paream asa… „un om tare linistit”.

Roxana Lupu a fost prima mea prietena. Din presa. Primul meu reportaj jurnalistic, la EVZ, cu ea l-am trait si scris. Habar n-aveam de capul nostru. Mai ales eu. Primul meu drum lung ca sofer, cu ea l-am facut. Printr-un mare noroc inca suntem aici. Si ar trebui sa-mi multumesti, Rocsen, pentru ca altfel n-ai mai fi avut ocazia sa participi, sambata, la Iron Man si sa-l termini pe locul III. Ce te-ai fi facut tu fara mine?

Sunt atat de mandra de prietena mea cum nu va pot spune. Ceea ce a reusit ea, pe 21 iunie, mi se pare inuman, dincolo de imposibil. Inot 4 km, bicicleta 180 km si un maraton. Toate in aceeasi zi. Cam cata vointa si putere sa ai? (a invatat anul trecut sa inoate)

Pentru mine, e greu chiar si sa-mi imaginez asa ceva. Mai ales atunci cand as putea fi, cu usurinta, imaginea sedentarismului in Romania. Dar nici Roxana nu era vreo mare sportiva cand ne-am cunoscut. Asta chiar imi da incredere ca orice iti propui, e posibil. Ea a putut.
Chapeau, Rocsen!

Feriti-va de oamenii care vorbesc urat cu chelnerii! Cam asta mi s-a reconfirmat astazi.