Andreea Georgescu

„Da, Andreea, si tu esti aroganta, dar ai talentul sa pui zahar peste rahat cat sa faci omul bucuros ca mananca ceva dulce.” Practic cel mai frumos compliment.

Pe o scara de la unu la „Stapanul Inelelor”, cred ca ajungeam in Mordor la cat am mers azi noapte prin oras.

Minunile pe care le-am descoperit in ultimele saptamani:

1. Nu au firma la intrarea in magazin, nu au facut niciodata marketing, dar rezista extrem extrem de bine in piata de peste 21 de ani. Exporta la New York, Londra si Tokyo produsele unicat pe care le creeaza.
2. In 16 ani, nu au promovat brandul deloc. Nu au marketing manager pt ca nu au nevoie. Povestea lor de business e wow, dar nu li se pare. Au peste 20 de magazine in tara, iar luna asta il lanseaza pe primul international.
   Astia sunt adevaratii antreprenori, oameni care au intr-adevar viziune si pasiune si cred pana la Dumnezeu in ceea ce fac. Chapeau!

Imi da mama sms. Raspund. Urmatorul ei sms: „mai scrie-mi inca o data ca s-a sters mesajul anterior.” Asa fac sms-urile, dupa o varsta se sterg singure.

Chiar nimic nu e intamplator (post poetic si lung). La iesirea din spital, ma gandeam ca in viata e greu si urat uneori. Si ca sa uit de ale mele, iau o tanara la ocazie, sa ne tinem de urat 60 km. Guess what? Azi se implineau 9 ani de cand i-au murit ambii parinti si sora geamana. Monoxid de carbon. Ea a fost singura care a supravietuit. 3 luni a fost in coma profunda. 3 ani mai tarziu, in aceeasi zi, i se nastea fiul. A fost parasita de sot in luna a 8-a de sarcina, iar matusa i-a murit cu doar doua zile inainte de tragedia cu propii parinti. Singura si cu un copil, a reusit sa-si dea BAC-ul la seral, sa faca o postliceala si apoi facultatea. Era de-un optimism incredibil si tot imi spunea: „esti mai puternic decat orice ti se intampla”.

„Si un Fernet Branca menta, va rog”. „aaa, pai menta nu mai avem ca punem la limonada” 🙂 un fel de „sa vedem taninurile”

Vi s-a intamplat vreodata sa iesiti din sala, in timpului filmului, sa va impiedicati si sa cadeti pe scari? Nici mie. 🙂
Cel putin am creat un moment de suspans in „Flight”.

Eu: Sunt grasa, te rog sa strangi echipamentul mai tare ca sa nu cada.
El nimic.
Eu (repet mai raspicat): Da, pentru ca sunt grasa imi tot cad benzile astea.
El nimic.
Eu: Si acum ar fi momentul in care-mi spui „nu, Andreea, nu esti grasa!”.
El: Scuze, nu am auzit ce-ai spus.
Altfel, dragut domnul instructor de la sala de curentat.

„We want to open their wallets, not their minds.” (House of lies) Un fel de golden rule in consultanta. Noi, somerii, intelegem.

Stiti momentul ala in care spui ca vrei sa slabesti, iar lumea iti spune ca nu e nevoie, ca arati bine oricum? Nu mi s-a intamplat niciodata.