Andreea Georgescu

o cafenea. discuție matinală între doi tineri domni, pe genul un-quiet luxury.
domn 1: nu poți, mă, să te însori fără contract prenupțial.
domn2: n-acceptă asta, mă.
domn 1: bă, crede-mă, femeia se transformă. dă-i să semneze.
domn 2: nu pot, mă, cum să îi zic așa?
domn 1: păi dacă nu vrea, spune-i că te obligă de la muncă și i-ai închis gura.
soluții, la fel ca dragostea, există. #băibăiatule

mai pot bărbații să facă greșeli după 55 de ani? răspunsul, care este DA, Răzvan Exarhu, arată că it happens to the best of us. ❤️

băi, tocmai ce l-am văzut a treia oară live pe Anthony Jeselnik. ce bucurie! încă pare ireal că a venit și în București și că a fost sold out. there is hope. 🤍

pentru ce îmi place mie ca umor, persona, onelinere, punchline, construcție și frazare, atenție religioasă pentru fiecare cuvânt folosit, omul e un monstru sacru al dark humor-ului. e extrem de complicat să faci onelinere și să le combini cumva să pară storytelling și să nu devii obositor pentru public. #altnivel

am râs mult. ba chiar mi-a scris un amic că și-a dat seama că sunt în sală după râs. 😬 #băibăiatule

aseară, la mega-ul de pe raza domiciliului, o singură casă deschisă și o coadă imensă. după 10 ore de întâlniri și treburi, mă grăbeam și eu spre casă, să prind copilul treaz.
la selfpay, nimeni la cele două stații, așa că am pus repede produsele la una, doar ca nu mergea. mă mut rapid la cealaltă, deja iritată că din cauza capitalismului și a tehnologiei nu ajung la timp la copil. ce bine, nu merge nici stația 2.
o chem pe doamna de la pază, că arătase anterior competențe în domeniu. se pare că nu le avea. la stația 1, vine un domn, dar stația fusese deja blocată de mine cu succes. îi explic și lui că nu merge, că să cheme, domne, pe cineva să rezolve, că e chiar imposibil așa ceva. oamenii de la coadă mare se uitau la noi, noi tot discutam blocajul și cum ne vor ăștia de la mega răul. după câteva minute, se ridică singurul casier care servea ditamai coada și vine la noi. îi spun și lui cum nu merge și ce-ar fi de făcut să scoatem diavolul din selfpay.
domnul casier: duamnă, le-ați plătit?
eu: cum să plătesc dacă nu pot să scanez nimic?
el: atunci de ce le-ați pus unde se pun produsele scanate? trebuie să le puneți aici, unde scrie “pune aici coșul de cumpărături”.
eu: aaa…
băi, mi-a fost o rușine de oamenii ăia, dar când te faci mic de la 1,87 m, tot mare rămâi. a început lumea să râdă, așa că atunci când am bătut 6 chifle în plus, n-am mai îndrăznit să chem pe nimeni la rectificare.

și m-am mai și supărat în sâmbăta trecută când o Duamnă s-a băgat în fața mea la o cafenea și când i-am zis calm că sunt și eu la rând, mi-a zis că e clar că sunt o frustrată d-aia care are nevoie de terapie pentru că îmi gestionez foarte prost emoțiile. cred că era clarvăzătoare. #băibăiatule

“când m-au invitat să le oficiez căsătoria, eu, o femeie la aproape 40 de ani și tot atâtea kg de slăbit, nemăritată, cu partener de culoare și un copil mulatru, m-am gândit la un singur lucru: nu își permit preot.”

așa am început ieri oficierea “slujbei” de căsătorie. băi, ce experiență mișto și ce oameni și mai și care să zică “pe noi umorul ne unește mai mult decât religia, hai să ne faci să râdem cu toții de noi”. am băgat-o și eu p-aia de la Faithless cu “this is my church” în legătură cu râsul, nu v-am făcut de râs chiar așa. mi-a plăcut, ce să mai, foarte interesant să scriu glume pentru oameni între 0,5 și 75 de ani.

cel mai mare compliment l-am primit oricum de la un copil de vreo 7 ani, care a zis tare la o glumă – “a, asta a fost bună, am înțeles-o”. #altnivel #băibăiatule

copilul are un puzzle de lemn cu animale din fermă. suntem înstăriți, știu. când potrivește o piesă, puzzle-ul scoate sunet ca animalul respectiv. e destul de sensibil cu senzorii și se activează sonor și când trecem pe lângă el.

la alții mai bagă o rață, un cal, cocoș, dar nu știu cum naiba, la mine face mereu ca porcul. băi, dar de fiecare dată. coincidență?

poate că nu trebuia să râd atunci când am aflat că Peppa Pig e tradus în spaniolă Peppa La Puerca. #băibăiatule

ieri m-a anunțat terapeutul că o să fie în vacanță toată luna iulie. nu era suficient că fugeam eu de problemele mele, acum a început să fugă și el. #băibăiatule

la magazinul libanez din cartier, proprietarul știe pe toată lumea. azi, ca de obicei, coadă mare. treaba e încetinită de faptul că n-ai cum să pleci până nu face el niște glume. e ca la un stand-up cu humus.
îi vine rândul unui domn, destul de roșu la față, o combinație discretă între bronz și prietenia veche cu vinul.

– ce faci, prietene? pleci la munte, nu?

– da, plecăm acum.

– ai casă la munte, nu ești sărac ca noi.
râde către toată lumea.

– păi dacă ești avocat…

– ies la pensie anul ăsta.

– mi-ai mai zis. eu dacă eram avocat și nu făceam 10 milioane de euro în 20 ani, mă spânzuram.
domnul nimic.

– ai făcut 10 milioane de euro?

– nu, de unde să fac?

– aaa, îmi pare rău… dar să nu te spânzuri, eu glumeam. nu e cazul să te omori. o să te omoare ficatul oricum.

#băibăiatule

cină cu doi prieteni, dintre care unul Costin Giurgea și altul neurochirurg. ne uitam prin meniu.
doctorul: luați-vă voi creier. eu sunt sătul.
am râs ca proștii. #altnivel