Andreea Georgescu

mi-am amintit azi noapte de Fay, o prietenă stand-up comedian din New York. a fost psihanalist toată viața, iar la 80 de ani s-a apucat de comedie. are doi băieți, unul de 60 ani, altul de 58, iar ei făceau cu rândul să o aducă la show-uri. la 85 de ani a fost distribuită într-un film, să joace rolul unei tinerici de 80. după ce ne-am întâlnit la un prânz, a plecat cu metroul spre casă, iar pe scările rulante a căzut și și-a rupt șoldul. am sunat-o zilnic la spitalul unde era internată și râdeam ca pruastele ore în șir. la un moment dat, mi-a spus că a avut o revelație și că a înțeles ceva major despre ea, după care mi-a explicat în detaliu și științific, așa cum știu psihanaliștii să facă. am fost șocată și i-am zis cumva hopeless:
– e incredibil că munca asta cu noi nu se termină niciodată. credeam că măcar după un timp lucrurile devin nițel mai ușoare.
– păi, andreea, să cânți la vioară nu îți ia mult. dar să devii virtuoso și să poți cânta la cel mai înalt nivel, trebuie să repeți toată viața, în fiecare zi. uneori în fiecare clipă. ❤️
altfel, am pus o poză strălucitoare cu mine, de weekend-ul trecut. să sărbătorim bine și să cântăm la #altnivel! 🥂

ieri am făcut stand-up la un eveniment privat cu peste 150 de CEO, președinți, vicepreședinți, dar și alți oameni cheie din diverse companii. n-a luat-o chiar din prima, dar și când a luat-o… m-am distrat foarte mult în tot procesul, de la scrierea glumelor, întâlnirea cu echipa organizatoare, învățat, livrare și apoi feedback one to one de la zeci de oameni. tema a fost dezvoltare personală și eu, personal, chiar m-am născut dezvoltată. în ultimele doo zile înainte de eveniment a fost foarte interesant că mama, care e la noi să ne ajute cu copilul, m-a ascultat la glume. cum mă asculta pe vremuri la geografie. doar că acum a auzit, săraca, vreo 60 de glume over and over again. nu s-a plâns, dar nici nu s-a râs. mulțumesc mult, Mihail Stănescu, pentru că ești #altnivel și m-ai invitat. revin eu cu ăia €100, cum am stabilit.

după ce am ajutat bebe tei să scape de vreo 30% din ce aveau pe stoc, ne-am așezat la coadă. nu era cine știe ce, până în 10 oameni. oameni care s-au dat la o parte să ne lase în față că suntem cu copil mic. noi nu, lăsați că așteptăm, ei nu și nu, hai în față. am tot ezitat, chiar nu ne grăbeam, apoi a zis până și duamna de la casierie: haideți cu bebelușul în față!
moment în care s-a întors DUAMNA care urma la casă.
ea: EXCLUS! și eu am copil care mă așteaptă în mașină și nu mă mai victimizez atât.
un domn: nu s-a victimizat nimeni, duamnă. domnii stăteau la coadă, noi le-am făcut loc.
ea: lăsați că îi știu eu p-ăștia fără bun simț care chinuiesc copiii prin magazine doar ca să se bage în față.
vreau să zic și eu ceva, dar n-apuc.
o altă doamnă: e de bun simț să îi lăsăm. să știți că e și o lege care spune că…
ea: haideți, haideți, îmi dați lecții și pe legi acum?
un alt domn: păi la cum vă comportați…
ea: nu-i vedeți că sunt doi? putea să stea unul cu copilul afară și altul să vină în magazin, nu pe victimizare cu copilul.
casierița: afară? afară plouă.
am început să râd, tatăl copilului nu înțelegea ce se întâmplă, copilul râdea pentru că râdeam eu. iar vreau să zic ceva, dar se bagă, din nou, altcineva peste mine.
un domn: DUAMNĂ, vine Crăciunul. încercați să fiți mai bună.
ea: MAI BUNĂ? vă asigur că sunt cât se poate de bună și de fericită.
a, bine că ne-a spus că altfel riscam naibii să rămânem cu părerea greșită. oricum, e #altnivel să te cerți cu cineva fără să zici o vorbă. am externalizat pânâ și conflictele. păcat. aveam o replică cu care escaladam rapid situația.

#băibăiatule

inițial, n-am înțeles de ce oamenii de la Creativ Podcast au decis să pună episodul cu mine în doo părți. abia după ce am văzut imaginile am înțeles: nu poate nici Youtube să susțină un video atât de mare. n-am știut că filmez așa curând și încă mai aveam filtrul de gras activat, ca om, dar și femee, la 6 săptămâni după ce a născut.
în rest, mi-a făcut mare plăcere să o revăd pe Alexandra, cu care am fost colegă la Evenimentul Zilei, pe vremea când încă era business să ai ziar doar pe hârtie.
mă bucur că s-a gândit cineva să vorbească mai mult despre creativitate. chiar și ăștia care nu știu nimic despre asta, așa, ca mine. e ca la bârfă: de când trebuie să și cunoști un subiect ca să vorbești despre el? practic, uitați-vă să vedeți ce am bârfit despre creativitate. 🙂

p.s.: mulțumesc mult, Alexandra și Costin, a fost o discuție foarte mișto și sper să tot crească proiectul și să se bucure și alți invitați măcar pe jumătate din cât m-am bucurat eu să fiu acolo.

am fost duminică cu tata la o măcelărie de la noi din sat. coadă de vreo 30 persoane. ne-am așezat la rând și oamenii se plângeau de timpul de așteptare. totul era în glumă, duamnele vânzătoare le răspundeau, era foarte mișto atmosfera, de oameni care se cunosc de-o viață.
în magazin a intrat și un fost domn profesor de la liceul din sat. are peste 80 de ani acum și când l-am întrebat ce mai face, a zis că are două vești: una bună, una rea. aia bună că nu-l doare în același loc de două ori, iar aia rea că încă nu vrea să poarte costum și pantofi noi.
i-am oferit locul nostru la rând, nu foarte avansat, dar #câtdecât. a refuzat politicos, dar o duamnă vânzătoare a preluat din mers și a strigat:
– domn’ profesor, haideți în față!
– nu, nu, aștept. unde să mă grăbesc?
așa că au început să strige toți oamenii din magazin:
– haideți, domn’ profesor, haideți, vă rugăm.
omul a refuzat inițial, după care a mers în față, în uralele oamenilor. dacă nu se ducea, cred că îl luam pe sus, pe brațe, ca pe Michael Jackson.
când a plecat, mi-a zis râzând:
– să ajungi să te bage lumea în față… ăsta nu e semn bun.
i-am zis toți, în cor, ca la școală, “bună ziua”, atunci când a ieșit.
domn’ profesor ne-a fost profesor tuturor celor din magazin, cu vârste între 20 și 70 de ani. s-a emoționat și dumnealui, dar și noi. a fost un moment cam frumos, în care am înțeles ce înseamnă să fii cu adevărat influencer într-o comunitate. #altnivel

Later edit: câțiva consăteni m-au făcut atentă că domnul profesor are peste 80 de ani, nu 90, așa că am modificat în postarea inițială. mulțumesc.

după ce anul trecut am ieșit pe locul 2, spre rușinea părinților, la firme de publicitate din Măneciu, iată că s-a făcut dreptate. ne-am dorit mai mult victoria și s-a reușit. bravo, Webspire!
”Profesionalismul și managementul eficient (sic!) au condus compania pe care o reprezentați în Topul Firmelor Active din România.”
altfel o să intre de-acum tata în magazinul de pe strada noastră. #altnivel#băibăiatule

discuție cu Costin Giurgea, proaspăt întors din fiordurile norvegiene.
eu: frumos rău?
el: cam da.
eu: scump?
el: băi, să știi că dacă nu cumperi nimic, nu e scump.
#lifelessons #băibăiatule

și uite așa, s-au făcut 12 ani de când sunt antreprenor la Webspire. uitasem, noroc că mi-au amintit Madalina Uceanu și Ana-Maria Baciu. investiția constantă în branding (care?) dă roade.#altnivel

la curățătoria din cartier.
eu: bună dimineața și azi.
ea: bună dimineața. (ușor exasperată, dar zâmbitoare) ce ne-ați mai adus acum?
eu: doar o rochie și o haină de toamnă.
le analizează cu atenție.
ea: asta nu e rochie, e jumate de rochie. cum o trec?
eu: treceți rochie.
ea: cum să vă iau bani de rochie? nu vedeți că e doar o parte dintr-o rochie? vă trec cămașă.
eu: cum credeți.
ea: și asta ce ați zis că e?
eu: o haină de toamnă. ca o geacă lungă.
ea: asta nu e geacă, doamnă.
eu: aha.
ea: chiar vorbeam și cu colega, sunteți singura din cartier cu haine așa ciudate.
mai dă cu mâna peste “geaca care nu e geacă”.
ea: o trec la pilotă.
îmi dă bonul.
ea: aveți așa… cum să vă zic? niște haine mai… mai… cum să le zic? handicapate.
așa om, așa haine, #băibăiatule. sau stilul deconstructed pe înțelesul tuturor.