aseară, la mega de pe raza domiciliului.
casiera 1: duamne, ce copil frumos ați făcut. de multă vreme n-am mai văzut bebeluș așa frumos.
se întoarce și casiera 2: un copil frumos tare. deloc nu seamănă cu dumneavoastră.
casiera 1: seamănă cu tatăl, e leit. frumos copil mai aveți.
mulțumesc, ce să mai și zic? 
mă sună ieri un băiat de la o agenție.
el: bună, andreea. scuze pt deranj, mai lucrezi la ora asta?
eu: da, e 4:30.
el: da, știu. scuze.
eu: scuze pt ce?
el: că mi-am permis să te sun acum, dar am văzut că și tu lucrezi până târziu.
eu: e abia 4:30.
el: da, dar tu ai zile în care răspunzi la mailuri și la 6.
eu: mai greșesc și eu.
el: mă bucur să văd că nu sunt singurul activ la ora asta.
nu mai știu: era săptămâna cu 4 zile lucrătoare sau ziua de lucru cu 4 ore? #băibăiatule
ne-am întâlnit cu bețivul satului de la mine din Măneciu. ne salută și se oprește când aude că vorbesc cu prietenul meu într-o altă limbă.
el: vorbește franceză?
eu: engleză.
el: a, engleză nu știu.
am râs, dar depuis. #baibaiatule
sunt la gara de nord, aștept pe cineva. trenul are, în mod surprinzător, întârziere. așa că, ce să și fac, mă așez la o coadă generoasă, să iau merdenele calde. la rând e și un adolescent care arată ca un Kobe Bryant plin de coșuri, model pe alb.
tânărul: mă scuzați.
mă întorc, dar nu vorbește cu mine.
tânărul: mă scuzați.
vorbește cu domnul din spatele meu, despre care văd razant că e îmbrăcat în uniformă verde simplă și are vestă de camuflaj.
domnul în verde: da?
tânărul: aș vrea să vă mulțumesc pentru serviciul pe care îl faceți țării noastre.
liniște.
tânărul insistă: vă mulțumesc.
domnul în verde: măi, băiatule, nu sunt din armată. sunt pădurar.
m-am întors să-l văd cum reacționează. nimic, serios fleașcă. avea până și pălărie.
domnul în verde: mai lăsați filmele americane!
#băibăiatule
a doua zi după ce am născut, a intrat o doamnă la mine în cameră.
ea: bună dimineața. duamna Georgescu?
eu: bună dimineața. da.
ea: eu sunt Veronica, asistenta (de la nu știu ce) și m-au chemat colegele să vă văd picioarele.
eu: așa frumoase sunt?
se apropie de pat și le examinează cu atenție.
ea: sunt mari, duamnă. sunt foarte mari.
se mai uită la ele, apasă cu degetele din loc în loc.
ea: eu cred că astea sunt cele mai mari picioare pe care le-am văzut la noi în spital.
mă bucur că pe oriunde merg, reușesc, totuși, să impun niște standarde. #altnivel
am tot auzit că după ce nasc, femeile rămân cu burtă mult timp. nu s-a aplicat în cazul meu. la câteva luni de când am născut, burta mea e mai mică decât înainte de sarcină. dacă știam, făceam copil de mai demult.
practic, sarcina a fost ca o liposucție, doar că efectele secundare sunt mult mai drăguțe. #altnivel
întâlnire de business, sală frumoasă de ședințe. vin doi domni și o fetiță cam de școala generală așa. ia uite, mă gândesc, ce progresiști. nu doar că au “bring your kid to work day”, dar îi iau și prin întâlniri, să vadă cum e real life. mișto.
eu: mi-ar fi plăcut să am și eu așa activități în vacanțele de vară.
un domn: adică?
eu: să am ocazia să merg cu părinții la birou, să înțeleg cu ce se ocupă, să pot să învăț câte ceva…
mă uit la fetiță: ești foarte norocoasă, să știi!
domnul: la ce anume vă referiți?
ei, la ce era să mă refer? se pare că mă refeream la colega lor de 26 de ani, șefa la comunicare, despre care am crezut că e fiica unuia dintre ei. la asta mă refeream.
nu ne lăsăm deloc, lovim succes după succes la Webspire. 
într-o cafenea, doo fetițe de 5 – 6 ani joacă Monopoly. râd, vorbesc tare, se agită fericite. la masa de alături sunt mamele, cu ochii în laptopuri.
una dintre mame: mai încet puțin. ce faceți acolo?
o fetiță: ne jucăm cel mai frumos joc din lume.
mama: bravo. știți voi să jucați Monopoly?
ambele fetițe, super entuziaste: nuuuuuu!
păi da. la ce îți și folosește să știi? 
azi l-am vizitat la biserică pe prietenul preot. așa i-am cunoscut pe Ana Maria și frații Maria și Alex. el 9 ani, fetele 11. își făceau de lucru prin curtea cimitirului ca să primească și ei un ban. Maria nu a mers la școală până acum pentru că nu a avut certificat de naștere și nici pe nimeni interesat să îl obțină. a făcut prietenul ăsta al meu toate demersurile și a rezolvat. din toamnă o să intre și ea în rândul elevilor, la un program numit “a doua șansă”. “o să îmi fac și eu mai mulți prieteni acolo, așa vreau.” e frumoasă tare. ochi negri, vii, păr și mai negru, pielea măslinie în contrast cu tricoul strident cu lanțuri aurii. a învățat singură să scrie și să citească. “știu doar de tipar, de mână încerc să învăț, dar măcar mă descurc să îmi citesc singură la televizor.” sunt copii veseli și plini de viață, foarte vorbăreți. în timp ce Ana Maria încerca să mă învețe să zic feluri de mâncare în țigănește, în biserică a intrat o bătrână. bunica fraților. ea îi îngrijește pentru că părinții copiiilor s-au recăsătorit și au deja alte familii și priorități, mi-a spus, în maximă confidență, Ana Maria. bunică e răcită destul de serios, dar nu s-a tratat. “ce pastile mai are efect la vârsta mea, mamă?” preotul o roagă să meargă cu el până afară, iar frații îi urmează. Ana Maria se apropie iar de mine și-mi șoptește:
– cred că părintele îi dă bani de pastile, dar nu vrea să vedem noi.
nu zic nimic.
– doamnă, și eu sunt amărâtă, dar ei sunt amărâți amărâți. trebuie ajutați.
ăsta e cel mai candid și mai trist lucru pe care l-am auzit până acum din gura unui copil.
cum mă pregăteam să intru în parcare, îmi amintesc că mi-a lăsat un domn curier un colet la poartă. parchez în grabă și fac eye contact cu o tânără care aștepta pe cineva, alături de un troller mic Louis Vuitton, dar și de un Birkin și mai mic. mă uit la ea, se uită la mine, iar în timp ce cobor din mașină îmi dau seama de unde o știu. e influensăriță. iau coletul, deschid ușa mașinii, vine spre mine.
ea: dacă vrei, să știi că putem să facem o poză.
eu: sunt ok.
ea: am văzut că ai oprit când m-ai văzut.
îi arăt coletul.
ea: ah, scuze.
eu: să nu te superi. am refuzat-o și pe Michelle Obama.
a zâmbit, am zâmbit și eu, că nu suntem animale. iar acum nu știu ce să fac: să îmi iau Birkin mic roșu sau negru? am găsit la 310 lei pe OLX. #altnivel #băibăiatule
