Andreea Georgescu

se deschid ușile liftului și intră un bunic cu nepotul. ăla mic, fiert pe conversație.
-ce faceți, mergeți și dvs la 0?
-da.
-uite, bunicule, e apăsat deja pe 0.
-bunicul dă din cap.
-ați plecat în oraș?
-da.
-și noi la fel. pe mine mă cheamă Vlad. noi suntem familia Popa.
-îmi pare bine, Vlad.
-ea este girafa mea.
-îmi arată plușul din mâinile lui. se deschid ușile liftului și coborâm.
-am ajuns la 0. dvs aveți girafă?
-n-am, dar imi ziceau copiii la școală ”girafa”.
-eu am 4 ani și 3 luni. să mai veniți pe aici, să ne mai întâlnim. paaa.
-îmi face cu mâna și pleacă. îi urmez la pas mic, să nu-i prind din urmă. mă vede.
-bunicule, stai să o așteptăm și pe doamna care nu are jucărie. cum vă cheamă?
-Andreea.
-și atât?
-Georgescu.
-eu sunt Vlad Popa. noi suntem familia Popa. Andreea Georgescu. nu vă schimbați numele?
-nu prea curând.
-mama și l-a schimbat. pe ea o cheamă Maria, dar acum nu mai e Popa, e Zamfirescu.
-am înțeles.
-duminică a fost în oraș cu fetele și a făcut bunica prânzul. am mâncat toți acasă. ea a venit mai târziu.
-am înțeles.
-dvs ați fost acasă duminică?
-am fost și eu în oraș.
-atunci înseamnă că o cunoașteți pe mama.

și-a luat la revedere din toată inima, se vedea că mai avea lucruri să-mi spună. bunicul n-a zis o vorbă, avea părul lung, alb, strâns în coadă. am înțeles de ce avea părul alb. #băibăiatule

discuție ieri cu terapeutul.
el: te rog să schimbăm ora la care ne vedem.
eu: ok.
el: îmi pare rău, dar țin niște cursuri și…
eu: e ok. faptul că îmi schimbi programul are pentru mine același efect ca ședințele de terapie.
el: adică?
eu: nu mă impactează cu nimic.
cumva trebuie să ne asigurăm că și terapeuții noștri au motive să meargă în continuare la terapie, să vadă și ei cum e. #altnivel

am participat la un curs online cu mai mulți uameni, printre care și femei. o duamnă a pus întrebări non stop, posibil ca ea să își fi dorit un training one-to-one, dar a greșit butonul. a vorbit mai mult decât trainerul sigur, că pe lângă întrebări știa și multe lucruri, vă dați seama.
la final, am fost întrebați dacă avem ceva nelămuriri. liniște.
eu: da, am o întrebare, mulțumesc. Bianca, e totul clar? sau mai e ceva de lămurit? că mai e timp pentru întrebări.
au început toți instant să râdă, mai ales trainerul care era ușor exasperat. mi-am mai făcut o prietenă. #băibăiatule

aștept pe hol la un centru de recoltare analize. vine o duamnă cu o punguță în mână.
ea: bună dimineața. am venit să las o probă de urină.
fata de la recepție: sigur, să îmi dați buletinul, vă rog.
îi dă buletinul.
fata: e buletinul Dvs? nu semănați.
ea: nu e al meu, e al unei prietene.
fata: am nevoie de buletinul Dvs ca să vă înregistrez proba.
ea: nu e urina mea, e a prietenei.
fata: am înțeles.
ea: are o intervenție chirurgicală săptămâna viitoare și i-a cerut doctorul și analiza asta înainte.
fata: ok.
ea: ea din Craiova. a venit soțul ei azi dimineață să aducă o probă proaspătă, să nu fie de ieri.
fata: dar de ce nu face analiza la Craiova și doar trimite rezultatul?
ea: așa au vrut inițial, dar le-am spus eu că dacă faci operație la București, trebuie să faci toate analizele aici.
băi, mare noroc pe oamenii ăia ca are cine să-i sfătuiască în situații critice. era și un episod în “Comedians in cars getting coffee”, în care Seinfeld vede doi homeleși pe stradă și îi zice lui Alec Baldwin: “îți dai seama că ăștia doi se sfătuiesc între ei?”. #altnivel

la mega image, pentru cumpărături modeste. de plată: 69,69 lei. mă uit la domnul de la casă, mă uit la sumă, îl testez dacă e cazul să cobor autobaza la el.
eu: chiar 69,69?
el: da. cash sau card?
aha, deci nu e cazul.
eu: cash.
îi dau doo bancnote de 50 de lei. el deschide casa.
eu: am 70 de bani. vă dau?
el: ok.
îi dau 70 de bani, îmi dă 50 de lei înapoi.
eu: păi nu, v-am dat 70 de bani ca să-mi dați restul de la 69.
el: da. e prea mult. luați banii.
îmi întinde iar 50 de lei.
eu: dați-mi ăia 70 de bani înapoi. am greșit eu că vi i-am dat, îmi pare rău.
între timp apasă pe nu știu ce și se închide casa. pe ecranul în care trebuia să fie trecut restul, scria 0.
el: aoleu, iar s-a închis asta.
săracu, îi tremurau mâinile. se întoarce către colega să-i dea cardul pentru anulare. începe să apese, să dea cu cardul, se enervează.
el: asta iar nu merge! mereu se întâmplă așa, e stricată.
intervine colega.
ea: dar ți-am arătat de 6 ori până acum cum să faci.
îi arată iar. casa se deschide.
ea: i-ai dat restul doamnei?
el îmi întinde iar cei 50 de lei.
el: i-am dat, dar nu vrea să îi ia.
deja mă simt prost că nu m-am abținut cu ăia 70 de bani.
eu: trebuie să îmi dați doar 30 de lei.
colega se întoarce la clienții ei. el insistă cu ăia 50 de lei. el mi-i dă, eu îi dau înapoi și tot așa.
colega se întoarce către mine:
ea: aaa… nu cumva i-ați dat ceva mărunt? să nu-i mai dați, doamnă, să nu-i mai dați că după nu mai știe de el.
bună seara. sunt Andreea și nu mai dau mărunt. #băibăiatule

la cum arată situația, nu-mi dau seama dacă azi împlinesc de doo ori 19 sau 76 împărțit la 2. oricum ar fi, măcar bulele să rămână o constantă. #altnivel 🥂

mă sună un prieten.
el: ce faci?
eu: uite lucrez la un proiect umanitar.
el: în ce sens?
eu: în sensul în care mă ajută pe mine cu bani. #altnivel

o întâlnire cu treabă ieri, doar femei prezente. mă rog, dacă și asta e treabă…
o duamnă care a întârziat s-a uitat la noi: “vai, dar ce frumos sunteți îmbrăcate. era dress code la întâlnirea asta? prea elegante sunteți, prea elegante”. se uită și la mine, face o mică pauză… “aaa, noroc cu Andreea că nu mă simt prost că am venit îmbrăcată așa”.
complimente cum fac femeile, mai rar. de fapt, nu suficient de rar. 🙂 #băibăiatule

discuție cu prietenul preot care acum e student și la Drept.
el: gata, am avut primul examen, a început sesiunea.
eu: crezi că e coincidență că îți alegi doar meserii care implică să te îmbraci în rochie?
n-a râs. păcat.

sun prietenul preot.
eu: domne, săptămâna viitoare ai timp să facem o masă în trei?
el: facem.
eu: vreau să te cunoști cu un prieten doctor.
el: perfect. chiar sunt interesat de un barter.
#viziune #băibăiatule