acum 3 săptămâni, am decis împreună cu colegele de la Webspire să primim un băiat de 17 ani în practică, după ce l-am intervievat toate la birou. după experiențe care mai de care mai interesante cu Gen Z, am zis că avem pielea tăbăcită, ce se mai poate întâmpla? și s-a întâmplat neîntâmplatul. băiatul ăsta este… cum să vă spun că este? pe scurt: ne dă rușine și level up zilnic. întâi, e foarte blând și foooarte kind. apoi, mi-aș fi dorit și eu despre mine să fi fost atât de interesată să învăț lucruri la vârsta aia. se implică în absolut tot, pune întrebări, se oferă, cere feedback, reface până când îi iese bine. ne-am îndrăgostit toate iremediabil de el, în fiecare zi ne surprinde cu ceva, în fiecare zi aud de la colege – “Duamne, câte avem de învățat de la Darius”.
ca exemplu, am organizat un mic gathering la birou, gen botez, dar fără copil și dar. mă rog. Darius s-a oferit să facă un tort de 30 de persoane pt ocazie. noi am râs, am zis “da, sigur, arată-ne meniul întâi”. iar el ne-a trimis 4 variante de unde să alegem. în weekend a copt, luni l-a asamblat. nu că i-a ieșit bine, a fost minunat. a plecat lumea cu tort la pachet.
săptămâna trecută aveam nevoie de 5 video din diverse parcuri din București, s-a oferit el să se ducă. i-am zis să ia Bolt pe banii firmei. “ce să caut cu Bolt dacă mă duce autobuzul oriunde am nevoie în București?” well… a plecat seara la 7:30 de la birou, direct pe parcuri. a doua zi dimineață, m-am întâlnit cu mama lui care mi-a zis că Darius e plecat cu noaptea în cap de-acasă, pt un proiect cu parcurile. cică seara nu fusese lumina bună și nu a vrut să dezamăgească colegele, că ele au nevoie de asta ca să-și facă treaba. ce am aflat după de la el: s-a trezit la 4, la 5 era în Herăstrău să prindă răsăritul că s-a gândit el că atunci e lumina cea mai bună. apoi a plecat spre alte parcuri. în total, până pe la 10:30 când a ajuns la birou, a fost în 6 parcuri (să fie și unul de rezervă) și mersese pe jos peste 10 km.
ca fapt divers, în încheiere, Darius e de familie bună. foarte bună. prea bună? îmi plăcea de părinții lui și înainte, acum vreau să-i îmbrățișez de fiecare dată când îi văd.
Darius e așa ca un cadou de la Dumnezeu pentru noi, să nu ne pierdem încrederea în viitor și în pensii. împreună cu colegele, facem eforturi masive să-l convingem să renunțe la clasa a XII-a și să vină de tot la noi la birou. glumesc, evident. abia așteptăm să ne dăm (și mai) mari, peste ani, că noi îl cunoaștem pe marele Darius de când avea doar 17 ani. 
#altnivel#băibăiatule
