Andreea Georgescu

azi am primit zeci de mesaje de încurajare, mai exact doo, așa că m-am decis să nu dau cu skip clasei de înot. asta înseamnă să fii sportiv de performanță, sacrificiu continuu pentru medalii, pentru public. între timp, însă, un băiețel pe care-l știu deja de 2 lecții, a întrebat-o pe antrenoare de ce pe mine nu mă învață să înot și ea mi-a zis: – andreea, cred că trebuie să încep să fiu mai dură cu tine că mă faci de râs la ăștia mici. #așaîncepe

după reușitele pe bandă rulantă de la înot, m-am decis să replic modelul de succes și în alte sporturi. așa că aseară am reluat, după numai 4 ani, cursurile de squash. a fost foarte bine, am luat o oră cu antrenor, dar mai mult din snobism, că am rezistat pe teren doar vreo 6 minute. până găsesc om să joace în locul meu la antrenamente, știți pe cineva care mă poate întoarce azi cu pătura de pe o parte pe alta?

la cafeneaua de bogați din cartier, doi domni la masa de alături. adidași valentino, tricouri gucci, geci paul&shark, genul ăsta.

– ce-ai făcut, mă, aseară?

– m-am uitat la film pe pro tv.

– ce film?

– ăla cu salma hayek.

– care?

– ăla de e ea într-o cameră.

– aaa… ce să fac, mă, să mă duc la mare?

– cu ce bani?

– păi bagă ăla motorină.

– du-te atunci.

– păi dacă mă duc, cu ce mă îmbrac? o fi cald? cu ce mă încalț?

– bă, prostule, lasă-mă cu astea.

– ce-ai, mă?- ce-i asta cu ce te îmbraci? ești normal?

– auzi, dacă ești ciufut și n-ai dormit bine aseară, trebuia să-mi spui.

acum e mai clar de ce au bărbații păr pe piept. #băibăiatule

după o binemeritată pauză, am revenit pe culoarul de înot pentru copii. și, iată, o nouă lovitură dată vieții mele competiționale: nu mai am niciun copil dintre cei vechi pe același tronson orar. cică au învățat, gata. cel mai trist e că am investit degeaba în relațiile alea de prietenie. m-au ghost-uit la prima ocazie. vicleni ăștia mici. când m-a întrebat un băiețel astă seară dacă eu stropesc așa tare, nici nu i-am răspuns. nu mă mai las atrasă în relații de prietenie ocazionale. GATA!!! am nevoie de stabilitate pentru a nu face performanță (nici) în acest sport. #băibăiatule

am fost acasă cu un prieten care nu vorbește română. așa că ieri când l-am trimis să-l cheme și pe tata la masă, l-am învățat împreună cu mama cum să-l invite frumos. ne-am bucurat amândouă să-l auzim strigând prin grădină:- Mihaaai, hai să ne îmbătăm ca porcii! era și timpul să trecem la #altnivel, că devenise plictisitor să-l tot pun să ceară “lămâie”. #băibăiatule

în bolt cu un domn șofer pe care l-a sunat iubita – Rubi Curacao. după ce a închis, și-a cerut scuze, așa că l-am întrebat dacă duamna e din străinătate. el: nu, e d-aci din Crângași. da’ dă ce ziceți?eu: păi am văzut că scria Curacao și… el: aaa… nu. așa îi zic eu, că e inimioara mea. așa să zice la inimă/iubito în spaniolă: curacao. #băibăiatule

cum nu se vorbește un pic despre mine, cum intru în fibrilații. așa că Petru a fost vigilent, ca de obicei, și împreună cu colegul Mihai Drideanu, m-au chemat să tot vorbesc. ceea ce am și făcut, deși la cum îmi stătea părul, mai bine stăteam acasă. dar să fim mai buni cu noi, nu bate bad hair day-ul prostiile pe care le-am spus. vă mulțumesc, băeți.

eram într-un magazin de parfumuri și a intrat un cuplu, muzicieni de clasică. dânsa, cel mult 35, dumnealui… de vreo 3 ori 25. ea știa cu esențele, cu astea, căuta tuberoze, dar neobișnuite. după ce a testat o serie de parfumuri, zice:

– aș vrea ceva mai de pământ, mai tare. nu știu ce relație am cu tămâia…

eu mă uit la ea, mă uit la el. mă uit iar la el și zic:

– pare că sunteți deschisă cu tămâia.

nu cred că m-a auzit, d-aia n-a râs. #băibăiatule

astă seară, la finalul celei de-a 7-a clase de înot, am întrebat-o pe antrenoare cum stăm. eu: mai durează până pot să înot singură?

ea: depinde de la om la om.

eu: și eu unde sunt?

ea: ai învățat multe, nu îți mai e frică…

eu: la început ai zis 8 – 10 ședințe.

ea: da, dar nu e cazul tău.

în ritmul ăsta, intră colegele mele de culoar în clasa 0 și eu tot acolo voi fi. #băibăiatule

îl iubesc pe Răzvan Exarhu de când aveam 15 ani. datorită unor preocupări comune , viața ne-a adus aproape acum vreo 13 ani și de-atunci am râs de multe ori ca pruastele. faptul că e și vedetă mă ajută să-l consider un prieten fuarte bun. mulțumesc, Răzvan. #altnivel