sunt deja doo săptămâni de când n-am mai ajuns la lecțiile de înot. bine, timp ar mai fi, mai e până la vară.
am aflat pe surse, adică de la duamna antrenoare, că umblă zvonuri printre copii că a fost ziua mea și părinții m-au dus în vacanță, de aici absența.
ce mă deranjează e că nimeni n-ar fi zis “a învățat, d-aia nu mai vine”. rele mai sunt bestiile astea mici. 
#băibăiatule
aseară m-a abordat un pakistanez pe stradă, cu tradiționala întrebare:
el: duamna, doriți iarbă?
eu: nu, merci, I’m ok.
vine după mine.
el: you don’t need, miss. you too high.
adică înaltă. 
omul se tot ridica pe vârfuri și făcea semn în aer, doar că nu știa cum să zică și tot încerca:
– miss, miss, you are too much. too much.I’m too high and too much. ce frumos, #băibăiatule
am fost la un eveniment de business astă seară și m-a recunoscut unul dintre ospătari, așa cum e normal.
el: eu vă știu de acum 7 ani, de când lucram în locul X.
eu: păi și ce am făcut?
el: ați comandat o sticlă de vin roșu și l-ați chemat pe un coleg să-i spuneți că sticla are dop. el a venit la mine să-mi zică, era nou, nu știa. tot repeta: “mi-a zis că sticla are dop, mi-a zis sticla că are dop”. și i-am spus că poate că are, să schimbe sticla și gata. el s-a uitat la mine și s-a răstit: “băi, n-are cum să aibă dop! dopul e la mine!!!”. și mi-a arătat dopul pe care îl ținea în mână.
#băibăiatule, mi nu nat.
azi am primit zeci de mesaje de încurajare, mai exact doo, așa că m-am decis să nu dau cu skip clasei de înot. asta înseamnă să fii sportiv de performanță, sacrificiu continuu pentru medalii, pentru public. între timp, însă, un băiețel pe care-l știu deja de 2 lecții, a întrebat-o pe antrenoare de ce pe mine nu mă învață să înot și ea mi-a zis: – andreea, cred că trebuie să încep să fiu mai dură cu tine că mă faci de râs la ăștia mici. #așaîncepe
după reușitele pe bandă rulantă de la înot, m-am decis să replic modelul de succes și în alte sporturi. așa că aseară am reluat, după numai 4 ani, cursurile de squash. a fost foarte bine, am luat o oră cu antrenor, dar mai mult din snobism, că am rezistat pe teren doar vreo 6 minute. până găsesc om să joace în locul meu la antrenamente, știți pe cineva care mă poate întoarce azi cu pătura de pe o parte pe alta?
la cafeneaua de bogați din cartier, doi domni la masa de alături. adidași valentino, tricouri gucci, geci paul&shark, genul ăsta.
– ce-ai făcut, mă, aseară?
– m-am uitat la film pe pro tv.
– ce film?
– ăla cu salma hayek.
– care?
– ăla de e ea într-o cameră.
– aaa… ce să fac, mă, să mă duc la mare?
– cu ce bani?
– păi bagă ăla motorină.
– du-te atunci.
– păi dacă mă duc, cu ce mă îmbrac? o fi cald? cu ce mă încalț?
– bă, prostule, lasă-mă cu astea.
– ce-ai, mă?- ce-i asta cu ce te îmbraci? ești normal?
– auzi, dacă ești ciufut și n-ai dormit bine aseară, trebuia să-mi spui.
acum e mai clar de ce au bărbații păr pe piept. #băibăiatule
după o binemeritată pauză, am revenit pe culoarul de înot pentru copii. și, iată, o nouă lovitură dată vieții mele competiționale: nu mai am niciun copil dintre cei vechi pe același tronson orar. cică au învățat, gata. cel mai trist e că am investit degeaba în relațiile alea de prietenie. m-au ghost-uit la prima ocazie. vicleni ăștia mici. când m-a întrebat un băiețel astă seară dacă eu stropesc așa tare, nici nu i-am răspuns. nu mă mai las atrasă în relații de prietenie ocazionale. GATA!!! am nevoie de stabilitate pentru a nu face performanță (nici) în acest sport. #băibăiatule
am fost acasă cu un prieten care nu vorbește română. așa că ieri când l-am trimis să-l cheme și pe tata la masă, l-am învățat împreună cu mama cum să-l invite frumos. ne-am bucurat amândouă să-l auzim strigând prin grădină:- Mihaaai, hai să ne îmbătăm ca porcii! era și timpul să trecem la #altnivel, că devenise plictisitor să-l tot pun să ceară “lămâie”. #băibăiatule
în bolt cu un domn șofer pe care l-a sunat iubita – Rubi Curacao. după ce a închis, și-a cerut scuze, așa că l-am întrebat dacă duamna e din străinătate. el: nu, e d-aci din Crângași. da’ dă ce ziceți?eu: păi am văzut că scria Curacao și… el: aaa… nu. așa îi zic eu, că e inimioara mea. așa să zice la inimă/iubito în spaniolă: curacao. #băibăiatule
cum nu se vorbește un pic despre mine, cum intru în fibrilații. așa că Petru a fost vigilent, ca de obicei, și împreună cu colegul Mihai Drideanu, m-au chemat să tot vorbesc. ceea ce am și făcut, deși la cum îmi stătea părul, mai bine stăteam acasă. dar să fim mai buni cu noi, nu bate bad hair day-ul prostiile pe care le-am spus. vă mulțumesc, băeți.