Andreea Georgescu

Azi se fac 9(noo) ani de când nu mai am servici și sunt antreprenor la Webspire. E ok. Am citit că după 10 ani începi să înțelegi ce faci, așa că abia aștept. #băibăiatule

Am fost la un eveniment cu o prietenă. La noi la masă s-a mai așezat o duamnă. Duamnă care ne-a întrebat dacă poate să guste din vinul nostru. Normal. A cerut un pahar și și-a pus. Și-a pus paharul plin. Plin până în buză. Plin ochi. Plin d-ăla de trebuie să te apleci deasupra paharului și să sorbi din el, că altfel nu-l poți ridica. Cred că mai punea, dar doar atât a mai fost în sticlă.

După vreo 15 min:
Ea: mai luați altă sticlă de vin?
Noi: nu.
Ea: sigur?
Noi: da.
Ea, oftează: bine. atunci o să-mi comand un pahar, n-am ce să fac!

Și noi acum… puteam să mai luăm, nu să băgăm femeia aiurea la cheltuieli. #băibăiatule

Ne-am întrebat cu toții asta de sute, poate chiar zeci de ori, iar azi am aflat răspunsul:

Carmolul nu are efect pe bărbații de culoare.

Urmăriți-mă pentru alte dezvăluiri științifice de calitate.

doo de la mare:

1. un cuplu din Tulcea a înfiat un copil de culoare. din Congo, mai exact. băiatul are 8 ani și e cu ei de când avea câteva luni. era frumos tare și s-a bucurat mult să interacționeze cu prietenul meu pentru că, în sfârșit, a mai cunoscut pe cineva ca el. 🙂 ce curajoși părinții și câtă dragoste, râs și normalitate era acolo, între ei trei.
2. o duamnă din Brăila cu un fiu de 12 ani, cu vizibil handicap. #băibăiatule, când o vedeai cum îi vorbea, cum îl ținea de mână, cum îl ridica în brațe, începeai să plângi instant. adică eu, n-am mai văzut pe altcineva. 🙂 am rămas în admirație de multe ori privind-o, cu câtă dragoste și bucurie făcea totul. am povestit un pic și dintr-o serie de povești tragice, femeia asta reușea să zâmbească non stop. mi-a spus că băiatul, Georgică, nu poate vorbi, dar că o înțelege perfect. ”eu sunt conexiunea lui cu lumea. și dacă m-aș arăta tristă sau supărată în fața lui, ce-ar înțelege? așa că râd, ca să râdă și el”. și el chiar râdea.

#altnivel cu așa uameni.

Dacă sunteți în Vama Veche și vă vine o idee pe care vreți să o scrieți analogic, pe hârtie, cu pixul, nu se poate. nu se găsește nimic de scris. Am fost în 11 marketuri locale. Ce m-o fi și apucat? Că bine a și remarcat un domn:

-Duamne ferește! Ia uite, fă, da’ ce probleme ai și tu! Ce să scrii? Ia și bea!

Mă sună un prieten. nu ne-am înțeles pe un subiect medical, fiind amândoi specialiști, așa că a zis să bage în call și un prieten doctor, să ne lămurească el. #zisșifăcut cum așteptam eu liniștită, se aude:

-Ce-o fi făcut și imbecila asta? Duamne, ce imbecilă!

Eu: Alo?
El: A, deci n-ai închis.

Și eu te iubesc, Costin.

Disclaimer: dacă suferiți de o formă avansată de politically corectness, vă rog să nu citiți mai departe.

Mă întâlnesc cu un prieten de culoare și ne oprim la o gelaterie. Imediat a scos vânzătorul engleza la el.
El: and you, Sir, what would you like?
Prietenul: aaa… I would like the white one and…
Vânzătorul se uită la mine, mustăcește, se vede pe fața lui că nu se poate abține și zice:

-But I think you already have a white one, Sir.

Noi am râs.

am auzit aseară că până la 35 de ani trebuie să ai primul copil. asta e. probabil că o să-l fac direct pe-al doilea.

eram ieri la un bar pe plajă și m-a sunat un anumit prieten. am vb vreo 20 de min, timp în care am râs ca pruasta, cu lacrimi. între timp, băieții de la masa de lângă mine, la 1,5 m distanță, s-au mutat. până la urmă, cei de la bar, n-au mai rezistat nici ei și au dat muzica mai tare. d-asta am și închis, că nu se mai auzea. revin acum în același loc. un barman:

-azi mai vb la telefon? să știm să anunțăm DJ-ul.

mulțumesc, Răzvan, am făcut o figură frumoasă și aici.

Tipa care m-a adus acasă aseară, strângea bani de Hollywood. Costă $1500 cursul. Durează cam un an de zile, în care trebuie să facă multă practică, să-și îmbunătățească timpul de aplicare și… bam! Apoi trece la Russian. Acolo alți bani, alte cursuri. Hollywood e nivelul 12D, iar Russian 18D în aplicatul de gene. Mie, de exemplu, cică mi-ar merge și un 1D, că le am dese. Îi merge bine. Acum are mult mai multă răbdare și le explică clientelor că „dacă le mai scapă pensetuța în ochi”, e că așa trebuie, ca să se lipească bine adezivul, că e prea fin. „Multe nici nu știe, nu face diferența, că oricum de la pus gene într-un apartament din Rahova”, să vină la ea, mai central, e mare avans pe înfrumusețare. Dar o să treacă de nivelul ăsta, să ajungă ca prietena ei, trainer internațional pe gene. „Păi aia are cliente din toate domeniile, d-astea care călătoresc mult și se țin îngrijite: judecătoare, procuroare, ziariste. Cică până și contabile.” La asta s-a ajuns. La cum lua virajele și cât de lin trecea dintr-a doua într-a treia, poate că n-ar fi rău să strângă bani și pentru Ilioara.

Mai râdem, dar fata asta chiar era chiar pasionată de ceea ce făcea. Și zicea că nu îi e frică de muncă pentru a-și împlini visul, chiar dacă era a Russian dream. Frumos.