tocmai m-a lovit o duamnă în trafic. am văzut-o de la distanță că avea potențial, făcea mișcări scurte din volan, iar la stop a intrat pe contrasens. când s-a prins, a început, normal, să dea rapid cu spatele. doar mașina mea ce i-a mai luat din elan. se mai întâmplă. posibil să fi fost un semn pt ce urmează anul viitor. că altfel de ce ar chema-o pe femeie Duamna Vesel?
hai măcar să fim veseli, că în rest ne descurcăm noi.
Când m-am trezit de dimineață, primul lucru care mi-a venit în minte a fost numărul lui Avogadro. Îl și folosesc frecvent: 6,022 x 10 la puterea 23. Mi-a tot sunat așa prin cap toată ziua, iar acum, mi-am amintit de o oră de chimie din generală:
O colegă era la tablă și domnul Apostol, proful nostru cu umor sec extraordinar, a întrebat-o de numărul ăsta. Săraca nu prea știa, dar se uita cu ochii plini de speranță prin clasă. Și se tot auzea încet: ”șase, șase”, în ideea că-i zicem începutul și de-acolo preia ea. Numai că n-a înțeles jocul și a zis direct:
– Șase!
La care proful s-a aplecat peste catedră și i-a zis șoptit:
-Cine vine?
Am râs cu toții, mai puțin colega care a și primit un 6. Altfel, dacă mâine mă trezesc cu vreo limită, integrală sau delta de calculat, promit să rezolvăm împreună.
mi-e greu să sharuiesc asta, din foarte multe motive. cele mai multe legate de problemele mele la cap. apoi postură pe scenă, ritm, pauze și emoții. emoții d-alea rele de tot. apoi, m-am gândit că oricum e public, în sală au fost spre 1000 de oameni, așa că e cam târziu să-l ascund.
a fost greu, dar unul dintre cele mai frumoase și onorante momente să fiu pe scena TEDxBucharest. mi-e foarte drag că am vorbit despre Carmen, chiar dacă știu că nu-i va fi ușor lui Horia Ghibutiu să vadă asta. ❤️
mulțumesc mult, Raluca Mihaila, Ionut Andrei Maierean și Andrei Dinu pentru încredere și pentru că ați râs încă de la prima repetiție a speech-ului. 🙂 energia din timpului evenimentului, dar și sutele de oameni cu care am vorbit după, m-au făcut să mă simt ca un superstar. vă mulțumesc din inimă. ați fost cu toții #altnivel.
La terapeutul meu mai merg și alți doi prieteni. Pe ei i-a anunțat că nu poate azi, că e fuarte răcit. Mie nu mi-a zis nimic și a ținut ședința online, deși îi era rău.
Mă bucur să văd că au prioritate cazurile grave.
îi sun pe ai mei.
eu: ce faci?
tata: chinuit.
eu: de ce?
el: cu viața asta. e un chin câteodată.
eu: ei, mai ai și tu puțină răbdare, că măcar nu mai durează mult.
el: știu, știu, dar nu mă grăbesc.
Azi am mers cu doo Bolt.
Primul mi-a povestit despre cum a pierdut 9000 eur de la nu stiu ce patron de mașini și s-a certat cu nevasta din cauza asta. Și nu se mai implică personal în business, că e instabilitate. Și nu chinejii au adus virusul, cum zice presa, ci Trump. Că e om rău, dar și fricos, ”nu e bărbat adevărat”. Noroc că a venit Biden, că are altă stofă, alt om, alt suflet, e pentru oameni, politician bătrân (literally), o să fie bun și dă americanilor joburile înapoi. Plus vaccin, că a lucrat chiar el la un vaccin cu niște doctori. La cât de repede conducea, cred că aștepta, din clipă în clipă, să intre live la CNN și nu voia să-l prindă Anderson Cooper la semafor la Aviatorilor.
Al doilea a moștenit o casă la țară, la 27 km de București. Are grijă de ea mama lui, că o are de la soacră-sa. Adică bunica lui care a murit în februarie. Păi dacă ar vedea ea că a ajuns noră-sa să aibă grijă de casă… Oricum, a căzut ieri în curte, a alunecat pe frunze umede. Probabil blestemele… Și i s-a umflat mâna de la cot la umăr. Mi-a arătat exact cam pe unde. Și acum nu știe ce să facă cu casa aia. Că și lui îi place, dar e greu de întreținut. Și nevastă-sa nu vrea să meargă acolo, deși nu înțelege de ce, că ea e fată de la țară. A luat-o de la sat. Crede că o dă. ”Pe nevastă?”, întreb eu. Nu râde. ”Casa. Casa mă gândesc să o dau”. Bine, e mult mai clar acum. Și maică-sa suferă, dar chiar înainte să mă ia pe mine, a dus o handbalistă și ea i-a recomandat ca maică-sa să facă niște împachetări cu săpun de casă și folie alimentară. Că și ea a pățit când avea 7 ani, înainte de un meci mai mic, și așa i-a trecut. Mă rog, acum e tristă că a părăsit-o iubitul și aveau planuri de sărbători. Poate se împacă, ea era de treabă, dar cine știe ce o fi făcut el, că nu i-a spus și i-a fost rușine să o întrebe. Dar dacă se mai urcă la el în mașină, e decis să lase bunul simț deoparte și să afle ce s-a întâmplat între ei. Handbalista, nu maică-sa. Cred.
Pe niciunul nu l-am întrebat nimic. Am zis ”Bună ziua” și atât. Aici am greșit. Cred că e mult mai avantajos pentru ei să facă Bolt, decât să meargă la terapie. Că te și ascultă toată lumea și îți mai dă și bani. Numai avantaje!
Conversație cu un prieten(ul) de culoare:
Eu: Cred că fac vaccinul antigripal. Vrei și tu?
El: Nu. Eu nu fac gripă.
Eu: Cum să nu faci?
El: ]n 5 ani de când sunt aici, nici măcar n-am răcit.
Eu: Deci n-ai avut niciodată gripă?
El: Nu, gripă niciodată. Doar malarie am făcut de câteva ori. Cred că 8.
Azi am fost la service că se auzeau doo zgomote în mașină. Cel din față e de la ceva cu -or la final, stabilizator/flotor/motor, în genul ăsta. Cel din spate de la o cutie de Pringles lăsată de un pasager în portieră.
Deci nu sunt japonejii de vină că fac mașini pruaste. Mai e și eroare umană locală.
Noi eram prin curte. Trece un vecin.
El: Ce faceți?
Tata: Uite mai stăm de vorbă. Tu?
El: Alerg tot timpul. Treabă mereu. N-am timp nici să mor.
Tata: Ei, lasă că-ți faci tu.
Noi am râs. El nu părea.
Am fost până lângă casă să văd tuamna și iar l-am întâlnit pe Gheorghe. Tot cu caprele. Acum nu mai purta sacou, era pe casual, de weekend. Am stat de vorbă cu el vreun sfert de oră și era tot bine. Nu s-a plâns o secundă despre nimic, totul a fost pe pozitiv. Și ce dacă vine iarna? Ce, n-a mai fost iarnă? Are fân pentru capre, mai face și mături dacă trebuie și le vinde. Are el cu ce să-și ocupe timpul.
#băibăiatule, am rămas iar cu gândul la el și la liniștea cu care supraveghea, de la distanță, caprele. Ca și cum nimic nu-l putea aștepta mai bun în lumea asta. Era fix acolo unde trebuia să fie. Și ce sentiment mișto trebuie să fie ăsta. ❤️