Andreea Georgescu

Mie îmi place foarte mult umorul negru. Și dacă o să-i zică umor afro-american, nu mă supăr, că toți prietenii mei de culoare au un umor #altnivel și o autoironie care ar trebui să fie obligatorie în orice gospodărie.

azi am primit foarte multe telefoane cu treabă. e ok, doar că au început să-mi afecteze echilibrul muncă – viață personală și n-am mai putut să dorm la prânz. #așaîncepe

Dacă ar fi fost un concurs de alergare azi în parc, aș fi ieșit pe locul 6. Asta pentru că până la 6:44, când am terminat tura de Herăstrău, m-am întâlnit doar cu 5 împătimiți. Aș scoate și un timp mai bun, dar am probleme de aerodinamică. Îmi cad mereu pantalonii sub burtă și mă încetinește să-i tot ridic. #numaiprobleme

Alergam în parc. Da, mă pregătesc pentru Tokyo 2021. Și cum ascultam, din obligație, Morning Glory cu Răzvan Exarhu, o aud p-aia cu meme-ul cu Iisus – “mă duc repede până la Constanța. am o Înviere”. Și izbucnesc în râs. Râsul ăla al meu. Și mi-a zis un domn, în stare de repaos, că el vine aici să asculte parcul, nu zgomote. Ia uite, dragă! când ești ursuz de mic, când ești mare doar te joci.

Programare la clinică.
Doamna doctor: Ia spuneți, care e problema?
Eu: Ne-am cunoscut prin telemedicină și am zis să vin să vă văd și live.
Doamna dr: Poftim?
Eu: Da, m-am gândit să facem ca pe tinder.
Și i-am făcut cu ochiul.

#băibăiatule, s-a blocat. I-am explicat rapid că am glumit, că mi-a zis să vin la control după o lună, că nu mă interesează, deși dacă mă uit ce ochi frumoși are… 😃
Doamna dr: Aaa… acum cred că-mi amintesc. M-ați făcut să râd și pe ecran. Nu mi-ați zis dvs gluma aia cu constipația?

Ba da, eu i-o zisesem.

Tata planta un nuc în grădină.
Un vecin: De ce-l mai pui, Mihaie? Că și-așa nu mai trăiești tu să mănânci nuci din el.
Tata: Păi și-atunci dumneata de ce ți-ai mai luat lemne pentru iarnă?

S-a râs.

Am fost să donez sânge, că eu chiar fac tot ce zice Răzvan Exarhu la radio. Doar că nu s-a putut, din cauza unei componente autoimune la hipertiroidia mea, de acum vreo doi ani. Și în timp ce mă scuzam că i-am irosit timpul, doamna doctor îmi tot mulțumea că le-am spus de la început. Cică, în general, oamenii ascund detalii despre boli sau tratamente, și ei consumă resurse și mult timp după aceea să descopere. Mă rog. Ideea e că doamna doctor Cîrstea a fost minunată. Mi-a explicat în câteva minute o grămadă de lucruri despre sânge, plasmă, celule albe și roșii și matching-ul pe care îl fac între afecțiune, profil pacient și sângele de care are nevoie. Asta ca să nu fiu dezamăgită că nu am putut dona. Eu nu am mai întâlnit atâta răbdare la un medic. Bine, poate doar prietenii mei doctori mai sunt așa drăguți, dar na, ei o fac din obligație. 🙂
Am povestit tuturor celor cu care am vb azi despre ea, pt că nu sunt deloc obișnuită ca personalul medical să fie amabil. Un prieten chiar m-a întrebat dacă m-am dus „pe pile”, că altfel n-are cum să fie drăguță așa, pur și simplu. Dar a fost. Iar la final, mi-a mulțumit din nou că am vrut să donez.

Un om tare cumsecade, cum ar fi zis bunicul.

astă seară trebuia să intru live pe Instagram cu un prieten comedian din NYC, care are un daily show. se pare că era 12 mai, nu 11. mă rog, nu ar fi așa mare problemă dacă n-ar înseamna că trebuie să mă spăl și mâine pe cap.

în casa asta am crescut eu. și a fost cam bine. “eram fericiți și nu știam.”

Discuție despre niște cunoștințe.
Mama: nu dă Dumnezeu la toată lumea copii.
Eu: mulțumesc.
Mama: ei hai, că doar n-am zis de tine.
Tata: păi tu nici nu ești căsătorită.

Hai că începe!