Andreea Georgescu

Mă sună un prieten și-i povestesc o chestie de azi. “Andreea, fii atentă, astea le vorbim doar noi între noi, da? Să nu cumva să-i spui terapeutului.”
Ce bine! Acum trebuie să îi dau bani și ca să-i spun și ca să nu-i spun. #altnivel #băibăiatule

Mă așez pe o bancă, așa, ca o binemeritată pauză după o tură de… nici nu mai știu, de vreo 2km, poate chiar unul.

Trece un domn, apoi se întoarce.
El: Ai alergat prin parc?
Eu: Da.
El: Și n-ai văzut o pisică albă?
Eu (hai, andreea, nu fi ca prietenii tăi de culoare, nu face o glumă proastă): Nu.
El: Păi și pe unde ai alergat?
Eu: Am dat o tură întreagă.
El: A, deci peste tot. Și chiar n-ai văzut o pisică albă?
Eu (hai, nu zice nimic, răspunde simplu): Nu, chiar nu, îmi pare rău. (bravo!)
El: Nici nu mai știu pe unde să o caut. De o oră mă tot uit. Ce le spun eu acasă?

Ia uite, mă, saracu’ om, ce probleme are deja la 8. A luat-o de dimineață. Mă implic emoțional, îi dau niște recomandări pe unde să se mai uite și mă simt și prost că n-am fost mai atentă și nu m-am uitat după pisici.

El: Tu ai un câine? Că te-am mai văzut pe aici.
Eu: Nu.
El: Lup?
Eu: Nu.
El: D-ăla mic, pechinez?
Eu: Nu.
El: Rottweiler?
Eu: Nu.
El: Vii pe aici cu copilul?
Eu: Nu.
El: De ce? Nu te lasă soțul?

Aoleu! #băibăiatule, deci el chiar căuta o pisică albă.
Treaba lui, da’ să știți că eu sunt destul de mulțumită. La cât de des ies la alergat, chiar am rată de conversie foarte bună la lead-uri. Că de la o vârstă mai cade până și CTR-ul.

Am citit un mail la semafor și, din grabă, i-am răspuns clientului cu o poză. cu mine.
îi spun unui prieten:
El: și, măcar erai goală?
Eu: n-am atâta spațiu în telefon să țin o poză d-asta.

S-a râs. Poate un pic cam prea mult.

Azi am fost cu ai mei până la Brașov, pe Cheia, și ne-am întors pe Valea Prahovei. M-am bucurat mult să petrec timp cu ei, mai ales că tata are numai amintiri frumoase de pe zona asta.

Prima oră:

-Uite, aici am avut eu primul meu accident de mașină.

La intrare în BV:

-Aaa, aici am derapat și am intrat în copacul ăla.

La Paralela 45: chiar acolo m-am răsturnat cu mașina.

Și a mai avut două accidente, doar că nu am avut drum și pe acolo. Ultimul l-a supărat cel mai tare. Acum 4 ani. Atunci și-a pierdut șapca.

Azi am fost cu mama la un prof.dr., foarte în vârstă, dar foarte simpatic, pe care îl știu de ceva vreme.

El: ia spuneți-mi, doamnă, fata asta așa râde ea de mică? că râde tot timpul.
mama, ușor jenată, oftează resemnată: da, domnu’ doctor, așa e de mică…

Nu m-am supărat, că mi-a zis și vecina de alături zilele trecute, când ne-am întâlnit pe hol: “Nu îți e rușine deloc? Ne spui nouă să nu îți mai lăsăm cărucioarele copiilor în ușă, dar tu râzi seară de seară. Nu ne-am plâns niciodată, că avem bun simț, da’ noi te auzim de fiecare dată. Tot timpul râzi. Și ne deranjezi, trezești și copiii.”

Nu sunt sigură, dar cred că iar am greșit, #băibăiatule.

M-a sunat doamna Mariana, că m-a visat rău azi noapte. cică mă căsătorisem și mă înșela bărbatul. păi ea venise într-o dimineață, că aveam casă mare și îi lua o zi să termine curățenia, și pusese și niște vinete la copt. el a venit acasă pe la 10, cu mulți prieteni și au început să mănânce de prin oale, inclusiv bucăți întregi de vinete. nici măcar nu erau scurse!!! eu cică eram la muncă, semn că și bogată, tot proastă sunt. am uitat: aveam și struți.
așa, și doamna Mariana nu i-a băgat în seamă, da’ la un moment dat, l-a văzut pe ăsta al meu în pielea goală cu o maseuză. și a început să plângă de ciudă, că ce fată bună sunt eu și cum se comportă dobitocu’ ăla cu mine. cred că de supărare și-a pus și un pahar de vișinată. nu mi-a zis ea, da’ bănuiesc eu.

-Domnișoară, să aveți grijă, că e plin de nenorociți!

Asta mi-a spus la telefon, nu în vis. cică el era un bărbat frumos, ceea ce înseamnă că atât în vis, la fel ca și în viața reală, m-am descurcat cât de cât.

Mă rog, am lăsat-o să povestească, dar mi-e clar că nu eram eu. că am întrebat-o de la început dacă el era alb. și era, #băibăiatule.

Control de rutină la un medic pe care nu-l știam. a fost simpatic și am râs mult. dark humor, my kind.
Cei care mă cunosc știu cam cât de discret râd, lin ca un picamer în miez de noapte. cred că am stat cam mult la consultație și am ieșit zâmbind, sub privirile aspre, dar severe, ale celor 5 pacienți + aparținători care așteptau pe hol.
Un domn: de ce mai veniți la doctor dacă nu aveți probleme?
eu: poftim?
el: ați râs aici de s-a auzit până la Ploiești. stați acasă dacă nu vă doare nimic!

Iar am greșit. #băibăiatule

Mă luasem cu una alta și am uitat că ieri am împlinit 8 ani de antreprenoriat. mulțumesc, Ana-Maria Baciu, pentru reminder.

Altfel, să știți că sunt bine. la început n-am făcut câte un milion pe an, dar după… nici după. dar noi să fim sănătoși. oricum, am mereu un plan de avarie, ca orice antreprenor. așa că atunci când nu o să mai meargă treaba pe aici, m-am decis să-mi vând trupul. și singura variantă în care pot face asta profitabil, e dacă-l dau la kg. #viziune

#DuamneAjută și #lamulțean!

ieri am căzut ca proasta pe stradă, în drum spre o întâlnire. vorbeam la telefon și mi-a luat Dumnezeu simțul scărilor. în public, între Vacamuu și Rue du Pain. doar nu era să cad ca începătorii undeva discret, să nu mă vadă nimeni. bine, când cazi de la 1.87 m e și cam greu să cazi discret.
așa. vorbeam la telefon și mă luasem cu conversația destul de tare. atât de tare, încât am continuat să vorbesc de pe asfalt. vreun minut am stat pe jos cu telefonul la ureche. m-am trezit brusc.
eu: băi, cred că am căzut.
el: aoleu! și nu te poți ridica?
eu: ba da, dar stai un pic, nu închide.
m-am ridicat și am continuat să vorbesc.
pantalonii rupți în genunchi, palma stângă julită, cotul drept la fel… ce să mai… era sânge peste tot. am glumit.
m-am dus la întâlnire și m-am gândit cam cât de tare s-o fi rugat mama să mă mărit, de mă trântesc Ăștia deja de pământ, nu mai e doar o simplă împiedicătură, ca la 20 de ani. în tradiția populară, adică de la mine de la țară, când cazi, ca femee, e semn că te măriți. mă rog, semne am mai avut.

p.s.: mulțumesc, Alexandra, pt primul ajutor 🙂

am fost aseară la un eveniment corporate, cu lume foarte bună și distinsă. așa că dacă auziți despre o fată care vindea droguri pe holurile Sălii Palatului, eu eram. am făcut o glumă, nu s-a înțeles, s-a dus vorba și… uite-așa am făcut și niște extra cash.

#băibăiatule, unora chiar le-a fost extirpat simțul umorului la naștere.