suntem în căutare de oameni care să scrie bine, iar un băiat ne-a scris pe toate canalele posibile că e interesat. i-am trimis o temă pe care să o rezolve, iar apoi, pt că a fost bună, funny și corectă, am setat un Google Meet.
eu: bună dimineața. să pornești și camera, te rog, când se poate.
el: aici s-ar putea să fie o mică problemă. nu am cameră web la laptop.
eu: a, ok.
el: dintr-un motiv mai ciudat. sunt orb.
mic drop. ă, what? reality check instant. o mie de întrebări au venit imediat, iar el, probabil nu la prima interacțiune de acest gen, mi-a explicat cum e posibil, ce tool-uri folosește.
eu: și cam cât de orb?
el: destul de orb. am văzut până la 11 ani, ceea ce mă ajută acum, că am repere în lume. dar e ok, să fii orb e ok, m-am obișnuit. uite, dacă m-ar pune acum cineva să aleg 3 lucruri pe care mi le doresc, vederea nu ar fi printre ele.
alt mic drop.
eu: pe bune?
el: da, am probleme mai mari decât faptul că nu văd.
ce face un nevăzător din generația Z? are un matinal la principalul radio din orașul lui, iar pe lângă asta, și un job full time de copywriter la o agenție locală.
el: fac mai mult content, pozele nu-mi ies chiar așa bine.
râd, râde și el. îmi spune bancurile lui preferate cu orbi, îl zic și eu pe al meu, dar și de pagina de Instagram ”The real Stevie Wonder”. zice că fumează și că lumea îl întreabă cum poate să fumeze dacă nu vede. ”ce, dacă sunt orb, nu pot să am vicii? aprind țigara și fumez, așa reușesc.” mi-a povestit și despre cum suntem încadrați noi, ăștia aparent normali, în normele instituțiilor pentru persoane cu dizabilități. ”adulți tipici. așa vi se zice. e și jignitor, nu? adică nu e nimic special despre voi, sunteți tipici.”
când nu are emisiune la radio, își petrece timpul cu “tatăl nostru, Răzvan Exarhu. i-am ascultat pe Youtube și emisiunile din anii 90. ce face el cu radio-ul românesc… e tare de tot”. asta mi-a adus aminte de bancul cu Iosif Sava.
-domnule Iosif Sava, ce faceți când nu ascultați muzică?
-derulez.
așa cum derulez acum, în mintea mea de adult tipic, cam toată povestea lui. nu o reiau aici pentru că e cam grea pentru noi ăștia, născuți privilegiați direct. băiatul ăsta vrea să facă treabă, nu a început să-mi spună ce îi lipsește, dar prin a povesti despre ce poate aduce în plus la ce facem noi. un mindset pe care mie mi-e greu să-l am în mod constant. nu am o concluzie, dar înțelegeți voi. #altnivel
p.s.: acest text a fost scris cu permisiunea lui Andrei. îți mulțumesc pentru un call one of a kind.
