Andreea Georgescu

masa de Crăciun.
mama: ce mai știți despre ăsta, cum îi zice? că n-am mai văzut nimic la știri. crește, scade, cum mai e?
frate-miu și cu mine: despre ce?
mama: Bitcoin, măi, mamă. a început iar să crească?
cum sunt și uamenii ăștia… știu că o să le crească pensiile în 2024 și deja se uită după investiții. #băibăiatule

aici a venit Moș Crăciun la mine prima dată. #dordebunici

aseară a venit un grup de doi colindători, media de vârstă 5 ani. e simplu de calculat: băiatul 3, fetița 7. pt că eram foarte pregătiți, i-am oferit un pahar de vin tatălui care îi însoțea, iar copiilor le-am dat 100 de lei. i-am pus în punga lu’ ăla mic. s-a uitat urât la noi, a scos banii din pungă și i-a întins înapoi. a zis apăsat: “dulciuri!”. moment în care fetița a spus că e ok și așa și i-a pus în punga ei. așa sunt fetele, se sacrifică de mici.
băi, pe vremea mea, când mergeam cu colindul și făceam debriefing cu alte grupuri cu care ne întâlneam pe stradă, asta era prima întrebare: care vecin dă bani? și ne duceam cu toții la casa aia până încuiau oamenii poarta sau dădeau drumul la câine. metode clasice de autoapărare împotriva colindătorilor hrăpăreți.
și pentru că mintea mea e ca o minge de ping pong în dimineața asta, mi-am amintit fix acum de un grup de colindători care a venit la ai mei acasă acum câțiva ani. le-am dat și bani, că au cântat frumos, și am întrebat cine îi strânge, că aveam o bancnotă mare. na, fiecare grup are un lider. se pare că ei nu știau asta, așa că am mai zis o dată: cine strânge banii? pt că tot era liniște, o fetiță a răspuns timidă: “eu strâng banii. vreau să-mi iau blugi”. #altnivel ❤️

într-un magazin de decorațiuni interioare, un băiat urmărește uamenii de la casă și îi anunță despre promoții. ajunge și la un domn cu origini asiatice care ținea în mână o mizerie d-aia de difuzor de uleiuri esențiale.
– hello! Romanian?
– no, no, Chinese.
am râs.
– no, like to speak. English?
– English, yes.
acum că s-au pus de acord, omu’ îi explică clar, dar mai ales rar, că dacă ia produsul ăla, poate să mai ia încă unul cu 50% reducere.
– understand?
– yes.
– you want?
– no.
– why?
– I only have one wife.

#băibăiatule

”Maria, Alex și tanti Liza dorm în același pat, de-a latul. În lateralul patului – soba din chirpici, văruită în roz, vreo două dulapuri improvizate ticsite cu haine și un televizor mic sport. Aceea e toată lumea lor.
– Trei paturi, tanti Liza. Așa mă gândesc, câte unul pentru fiecare.
– Nu, părinte, două – că eu dorm cu Maria.
– Da, părinte, dorm cu mamaia, că se mai dezvelește și eu o mai învelesc noaptea, că ea nu mai poate.Mă uit prin tavanul încovoiat ca niște cuie. Văd cerul și steaua pâlpâind a Crăciun.”
Asta mi-a trimis prietenul meu preot aseară, după ce i-a vizitat, din nou, pe cei 3. Le face o casă modulară din containere, ca să vadă autoritățile că stau în condiții ok copiii și că pot fi lăsați în continuare cu bunica. Tanti Liza e bolnavă, dar își iubește foarte mult nepoții de 12 și 9 ani, rămași în grija ei. Părinții lor sunt ocupați în alte familii, dar și să le ia lunar alocația. Maria și Alex sunt amândoi în clasa 0, datorită prietenului meu. Le-a făcut certificate de naștere anul ăsta și a reușit să-i dea la școală. Au învățat amândoi să scrie și deja au o listă pentru Moș Crăciun, în care cer, printre altele, ”multă sănătate”.
O știu pe tanti Liza de mulți ani, din poveștile preotului. A venit într-un an la biserică fix de ziua lui și i-a spus că are un cadou, niște bani pe care i-a strâns de câteva luni. I-a mulțumit pentru tot ajutorul și i-a pus în mână 20 de lei. ❤️

lu’ mama nu i-a venit să creadă când i-am spus câte kg am. “sigur e stricat aparatul”, a zis. așa că m-a pus să mă urc iar pe cântar, de data asta cu copilul în brațe. acum e mai clar. cântarul e ok, dar e uimitor că un copil de câteva luni are 30 kg. #băibăiatule

mi-a luat 3 ani, nu 50, să aflu, total întâmplător, de ce un client a renunțat să lucreze cu Webspire, chiar în faza de semnare a contractului. se pare că în top management au dezbătut subiectul – “fata asta”, adică eu, “a fost redactor șef la libertatea.ro și acum face și stand-up comedy și filme”. de unde s-a ajuns la concluzia că dacă nu vor ajunge în paginile vreunui tabloid, sigur vor vedea un film sau auzi glume despre activitatea lor. mă simt fuarte bine că au crezut că sunt atât de influentă. asta e șmecheria: nu să și fii influent, ci să creadă alții că ești. #altnivel

mi-am amintit azi noapte de Fay, o prietenă stand-up comedian din New York. a fost psihanalist toată viața, iar la 80 de ani s-a apucat de comedie. are doi băieți, unul de 60 ani, altul de 58, iar ei făceau cu rândul să o aducă la show-uri. la 85 de ani a fost distribuită într-un film, să joace rolul unei tinerici de 80. după ce ne-am întâlnit la un prânz, a plecat cu metroul spre casă, iar pe scările rulante a căzut și și-a rupt șoldul. am sunat-o zilnic la spitalul unde era internată și râdeam ca pruastele ore în șir. la un moment dat, mi-a spus că a avut o revelație și că a înțeles ceva major despre ea, după care mi-a explicat în detaliu și științific, așa cum știu psihanaliștii să facă. am fost șocată și i-am zis cumva hopeless:
– e incredibil că munca asta cu noi nu se termină niciodată. credeam că măcar după un timp lucrurile devin nițel mai ușoare.
– păi, andreea, să cânți la vioară nu îți ia mult. dar să devii virtuoso și să poți cânta la cel mai înalt nivel, trebuie să repeți toată viața, în fiecare zi. uneori în fiecare clipă. ❤️
altfel, am pus o poză strălucitoare cu mine, de weekend-ul trecut. să sărbătorim bine și să cântăm la #altnivel! 🥂

ieri am făcut stand-up la un eveniment privat cu peste 150 de CEO, președinți, vicepreședinți, dar și alți oameni cheie din diverse companii. n-a luat-o chiar din prima, dar și când a luat-o… m-am distrat foarte mult în tot procesul, de la scrierea glumelor, întâlnirea cu echipa organizatoare, învățat, livrare și apoi feedback one to one de la zeci de oameni. tema a fost dezvoltare personală și eu, personal, chiar m-am născut dezvoltată. în ultimele doo zile înainte de eveniment a fost foarte interesant că mama, care e la noi să ne ajute cu copilul, m-a ascultat la glume. cum mă asculta pe vremuri la geografie. doar că acum a auzit, săraca, vreo 60 de glume over and over again. nu s-a plâns, dar nici nu s-a râs. mulțumesc mult, Mihail Stănescu, pentru că ești #altnivel și m-ai invitat. revin eu cu ăia €100, cum am stabilit.

după ce am ajutat bebe tei să scape de vreo 30% din ce aveau pe stoc, ne-am așezat la coadă. nu era cine știe ce, până în 10 oameni. oameni care s-au dat la o parte să ne lase în față că suntem cu copil mic. noi nu, lăsați că așteptăm, ei nu și nu, hai în față. am tot ezitat, chiar nu ne grăbeam, apoi a zis până și duamna de la casierie: haideți cu bebelușul în față!
moment în care s-a întors DUAMNA care urma la casă.
ea: EXCLUS! și eu am copil care mă așteaptă în mașină și nu mă mai victimizez atât.
un domn: nu s-a victimizat nimeni, duamnă. domnii stăteau la coadă, noi le-am făcut loc.
ea: lăsați că îi știu eu p-ăștia fără bun simț care chinuiesc copiii prin magazine doar ca să se bage în față.
vreau să zic și eu ceva, dar n-apuc.
o altă doamnă: e de bun simț să îi lăsăm. să știți că e și o lege care spune că…
ea: haideți, haideți, îmi dați lecții și pe legi acum?
un alt domn: păi la cum vă comportați…
ea: nu-i vedeți că sunt doi? putea să stea unul cu copilul afară și altul să vină în magazin, nu pe victimizare cu copilul.
casierița: afară? afară plouă.
am început să râd, tatăl copilului nu înțelegea ce se întâmplă, copilul râdea pentru că râdeam eu. iar vreau să zic ceva, dar se bagă, din nou, altcineva peste mine.
un domn: DUAMNĂ, vine Crăciunul. încercați să fiți mai bună.
ea: MAI BUNĂ? vă asigur că sunt cât se poate de bună și de fericită.
a, bine că ne-a spus că altfel riscam naibii să rămânem cu părerea greșită. oricum, e #altnivel să te cerți cu cineva fără să zici o vorbă. am externalizat pânâ și conflictele. păcat. aveam o replică cu care escaladam rapid situația.

#băibăiatule