seminar distins despre social media și e-commerce. speakerul, un domn de la LBS, foarte pe interactivitate, întreabă:
– let’s think a bit. what women use everyday?
eu: – men.
19.01.2016
Ziua 1: Deszăpezirea masinii
M-a prins iarna nepregătită, cu mașina parcată pe un mare bulevard. Zăpada de pe mașină e chiar fun, cea aruncată de utilaje, not so much.
Deszăpezesc mașina cu ochii în patru, la propriu, după niște tineri cu lopeți. Cum nimic nu e întâmplător, îi și găsesc. Doi. Aveau și o fetiță de vreo 10 ani după ei.
50 de lei. Cam mult, dar accept.
Încep să dea zăpada. Pe mașina de alături. Continue reading →
23.01.2016
un domn: ce vrei să bei?
eu: nimic. mulțumesc.
el: sigur? uite, eu beau un cocktail, iar acasă am băut o sticlă de vin și un whisky.
eu: da, așa fac și eu când nu-mi permit să beau în oraș.
nu a mai vorbit cu mine, dar nu o iau personal.
06.04.2016
un vecin: ce faceți? ați văzut că a venit întreținerea pe februarie?
eu: da. merci.
el: unde plecați așa devreme? la antrenamente?
eu: antrenamente pt ce?
el: am auzit că jucați baschet.
eu: da, dar nu joc.
el: de când nu mai jucați?
eu: de vreo 30 de ani.
el: da? dar ce bine vă țineți! ce înseamnă, dom’le, totuși sportul.
17.04.2016
L-am regăsit azi, după 6 ani de zile în care nimeni din familie nu prea a mai îndrăznit să-l atingă. E al bunicului.
Așa ne-a crescut pe toți 5 nepoții, cu cântece în fiecare duminică după amiază. „Valurile Dunării” era „bucata” lui preferată.Continue reading →
14.05.2016
le-am oferit unor turiști niște amintiri de neuitat. în sensul că m-au rugat să le fac poze cu telefonul și am schimbat pe „selfie mode”.
12.07.2016
Mă sună un prieten foarte bun. Preot.
El: – Să-ți zic un banc.
Eu: – Hai!
El: – E de la tine de pe Facebook.
Eu: – De când ai tu Facebook?
El: – N-am, dar am intrat de pe contul parohiei. Continue reading →
29.07.2016
Am urât dintotdeauna verile. Era vacanță, da, dar era și sezonul în care era fân de făcut. Aveam 4 grădini. „De Vale”. De-a lungul verii, coseau de 2 ori acolo. Minim 2 – 3 drumuri și muncă multă până când căpițele erau gata de dus acasă. Apoi, „Pe Seci”. Coboram un deal și urcam altul ca să ajungem. Eram îngroziți noi, copiii, nu atât de muncă, cât de ploaie. O zi de ploaie însemna o zi în plus de mers la acea grădină.
„Pe Dos”. Un deal de coborât, un râu de traversat, un deal de urcat, un deal de coborât. Și ajungeam. Era departe tare, dar tata glumea tot timpul și nu ne lăsa să simțim oboseala. Cum vedea că bate cam tare „dogorelul”, ne oprea să bem apă și să ne încurajeze cu vreo poveste. Nici nu simțeam vreun efort, era râs mult. După vreo 7 – 8 ore de muncă reveneam acasă. Continue reading →
04.10.2016
Mic restaurant italienesc, pe lângă Penn Station. Mă așez la masă și aud:
– Maria, ia și mie, tu fată, niște salsiccia de acolo.
Dana, Cluj, în NYC de 21 de ani.
Alte 4 colege, tot românce, tot din Cluj. Bucuroase că eu sunt din „România România”.Continue reading →
23.10.2016
Tata l-a întrebat pe un vecin ce face.
– Țuică.
– Și cum iese?
– Puțină.